Parfumul gradinilor englezesti

Nu stiu daca v-am spus vreodata care a fost povestea mea preferata, copil fiind…Ei bine, recunosc ca nu mai eram copil cand inca savuram intamplarile din “Alice in tara minunilor”. Ok, inca o citesc, radeti daca vreti! Fantezia scriitorului englez Lewis Carroll ma fascineaza pur si simplu. Pentru cei care nu au citit-o pot sa spun ca este o poveste înţeleaptă despre lumea reală şi lumea din visurile noastre, având ca protagonistă o fetiţă cu mintea deschisă, chiar surprinzător de deschisă pentru epoca în care trăieşte.

Citesc despre Alice şi aventurile ei de vreo 30 de ani încoace şi nu am încetat să râd şi să mă minunez, indiferent de vârstele prin care am trecut sau de ceea ce mi s-a întâmplat. Chiar şi acum îmi dau seama că satisfacţia unui happy-end de poveste cu zâne, prinţi şi castele minunate nu va egala vreodată dorinţa de a fi în pielea lui Alice atunci când cade prin gaura Iepurelui Alb, într-o lume paralelă în care susul e jos, distanţele şi dimensiunile sunt relative, animalele vorbesc cu tâlc şi, în general, totul e posibil….Ce mă atrage la povestea matematicianului Lewis Carroll ? Faptul că este scrisă pentru cei ce visează fără oprelişti, pentru cei non-conformisti. Aventurile prin care trece Alice sunt pline de învăţăminte şi mult mai folositoare în viaţa reală decât ai putea bănui, dar au senzualitatea parfumurilor şi culorilor de pe alt tărâm.

A, sa nu uit, precizez pentru cei neinitiati in atmosfera cartii ca personajul principal este o domnisorica cu educatie tipic englezeasca, iar cartea abunda in elemente caracteristice societatii “british” de la mijlocul secolului al XIX-lea.  De altfel nu-mi imaginez ca povestea ar fi avut atat succes daca s-ar fi petrecut oriunde altundeva decat pe faimoasa insula.

Si acum am sa va dezvalui de ce am pomenit de taramul imaginar vizitat de Alice. Cu ceva ani in urma, tot in preajma Craciunului, eram prin centrul Ploiestiului, insirand magazinele, in cautarea cadourilor. Caldurica din mall ma molesise de tot si imi mai amortise oboseala. Nu eram multumita de cumparaturi, nu gasisem ceea ce doream. Imi tarsaiam picioarele spre iesire cand, cu coltul ochiului am prins imaginea fugara a unei vitrine. Frantura aceea de culoare si lumina a deschis instantaneu o poarta in mintea mea. M-am oprit in dreptul vitrinei si aproape mi-am lipit nasul de geam, cu gura cascata…Eram deodata in fata mesei pregatite pentru ceaiul servit de Iepurele de Martie si de Palarier. Minunatele ceainice de portelan pictat cu buchete delicate de flori, ceasul care arata vesnic ora 5 dupa-amiaza, cutitul de unt, farfurioarele de desert, splendidele lingurite cu maner inflorat, cutiile de ceai luxuriant adus din indepartate colonii, fetele de masa dantelate...  “Vad ceea ce mananc nu e acelasi lucru cu mananc ceea ce vad”  am exclamat cu voce tare, uitand totalmente unde ma aflu, pierduta intre filele cartii care imi era atat de draga. O cucoana in varsta mi-a aruncat o privire plina de mila. M-am trezit iute la realitate si m-am dat un pas inapoi. Cand aparuse magazinul acesta? Si uite asa am facut cunostinta cu British Gallery , locul in care, incepand de atunci, ma opresc daca vreau sa retraiesc atmosfera din “Alice in tara minunilor”.  

Spre deosebire de Alice cea curioasa, eu am patruns fara peripetii in universul creat de magazin si lucrurile pe care le ofera. Este o adevarata mana cereasca pentru admiratorii Marii Britanii, dar si pentru cei in cautare de cadouri unice. Trebuie sa recunoasteti ca cel mai greu este sa cumperi ceva pentru un barbat. Ei bine, in British Gallery, cel mai greu este sa hotarasti ce sa alegi: o palarie sau o pereche de butoni, un obiect fan Beetles sau o macheta de avion, un portofel din piele sau un termos imbracat in piele?

“Alice s-a lasat in genunchi; s-a uitat la capatul coridorului si, ce sa vezi? - cea mai minunata gradina care i s-a infatisat vreodata. Ce n-ar fi dat sa iasa din holul acela intunecos si sa se plimbe printre razoarele de flori viu colorate si printre fantanile racoroase…”

Fiind femeie, nu puteam sa ratez cosmeticele. Mi-au sarit in ochi de la prima vizita, mai ales sapunurile. Apoi am descoperit esentele si cremele de corp, gelurile de dus si parfumurile vintage, amintind de cottage garden si de alte epoci, mai suave, mai aproape de natura. Unul dintre brandurile oferite de British Gallery este Yardley London, un furnizor de traditie al Casei Regale Britanice, avand prima aroma lansata in…1770?!! Asta inseamna ca brandul exista deja la momentul in care Lewis Carroll isi asternea povestile pe hartie. Ei da, iata ca aceste parfumuri cu o istorie in spate au ajuns din acest an si in Romania, putand fi gasite numai pe site-ul British Gallery si in farmaciile Centrofarm.

Stau si ma intreb daca nu cumva Lewis Carroll si creatorii parfumurilor Yardley s-au inspirat reciproc? Povestile englezului sunt parfumate, iar parfumurile Yardley sunt magice, mai mult decat miros, sunt o adevarata terapie a spiritului. Cine stie? Royal Daisy (margaretă regală), Lily of the Valley (lăcrămioară), Lavender (levănţică), April Violets (violetă), Citrus&Wood (citrice şi lemn), Peony (bujor), Rose (trandafir) sunt nume romantice ca si epoca in care Alice si-a petrecut copilaria, visand la lumile fabuloase in care totul este posibil.

Trebuie sa recunosc ca imi pot imagina toate aceste miresme, dar unul m-a pus in incurcatura, cel de margareta regala. N-am nici cea mai vaga idee cum este acest miros, amestecul fiind descris ca amintind de pajisti inflorite, zambile, trandafir alb si mosc. Mi-a trezit curiozitatea. In orice caz, numele , familiar si pretios in acelasi timp, ma duce cu gandul la o veche prietenie. O prietenie intre doi oameni care se cunosc perfect, se accepta, se cauta, isi duc dorul, au amintiri din copilarie, au impartit momente mai mult sau mai putin fericite. Este motivul pentru care as darui cosmeticele cu acest parfum celei mai bune prietene, o fiinta care se confunda cu insasi viata mea. Parfumul ar fi o garantie ca am reusit sa transmit mesajul pe care il doresc, un mesaj de suflet.