Supravietuire

Acum aproape doi ani, cand ma hotarasem sa incep acest blog, am scris prima postare inspirata fiind de linistea iernii ce venise cu multa zapada, asternand un strat gros ca o patura si absorbind toate zgomotele orasului. Nu stiu daca as fi facut un bilant cu ocazia sfarsitului de an sau pentru faptul ca blogul meu a reusit sa razbata pana acum, dar Anastasia propune o astfel de tema si m-a tentat foarte mult aducerea aminte. Asa ca, reiau o parte din primul meu articol publicat pe blog, in ideea ca va fi interesant de rememorat ceea ce s-a intamplat in iarna 2011. Deocamdata nu seamana cu iarna cetoasa si capricioasa pe care o traim acum, dar lucrurile se pot schimba oricand. Anastasia si-a ales chiar un cuvant motivational pentru 2014. Eu recunosc ca nu pot sa il aleg, nu stiu daca ma pot tine de el, as fi fericita doar sa pot supravietui. Booon, si "supravietuire" e un cuvant la urma urmei.
 
"Daca as putea da timpul inapoi, i-as darui copilului meu o ora din copilaria mea, asa cum am trait-o eu, la intensitate maxima, intr-una din iernile de poveste ale acelor ani.

Eram o gasca nebuna de zurbagii care isi petrecea orele de dupa-amiaza ale zilelor de iarna, oricat de inghetate ar fi fost, tragandu-ne cu sania, facand bulgari imensi de zapada, scuturandu-ne reciproc in cap ramurile incarcate de zapada (ce gluma buna !), mancand turturii soiosi scursi de la streasina garajelor, aruncand apa pe alei ca sa facem piste de gheata spre disperarea vecinilor. Din cand in cand frigul si udatura din cizme ne infrangeau rezistenta si ne retrageam in holul blocului. Ne scoteam manusile si ciorapii reci si le puneam la uscat pe calorifere, trageam o baba-oarba galagioasa pana se uscau, ne imbracam la loc si o luam de la capat cu joaca. Cand ajungeam in casa eram franti de oboseala, dar fericiti ! A doua zi aceeasi distractie...

Oare ce s-a schimbat in toti acesti ani ?

Nu e nimeni pe strada....

Ma uit la copilul meu, se joaca linistit pe covor, nu vrea afara pentru ca e frig si...ninge ! Intr-o zi ca asta prefera desenele animate, robotii, masinile si calculatorul. Oare am reusit sa insuflam copiilor nostri lehamitea noastra fata de acest anotimp, temerile si greutatile noastre au reusit sa starpeasca si bucuria lor de a se juca in zapada ? Chiar trebuie sa batem drumul pana intr-o statiune de munte pentru a folosi sania ? Cateodata ma intreb daca nu mi-am cocolosit copilul de nu vrea sa iasa afara in frig....apoi incerc sa judec la rece si gasesc alte explicatii. Ganditi-va ! Generatiile de astazi cresc intr-o clima mai calda, cu veri caniculare si ierni tarzii, toamna si primavara devin amintire, de la cizme sarim direct in sandale iar sarbatorile de iarna devin .... « californiene », atat sunt de uscate si calde. In fond cred ca noi suntem cei ce ne adaptam mai greu, nu copiii nostri. Cred ca vremurile ne depasesc si ar trebui sa facem un efort mai mare pentru a primi schimbarile, nostalgia e buna dar nu tine de foame. Ma uitam la TV cum au navalit toti sa isi faca provizii din supermarketurile golite instantaneu. Faptul ca tirurile cu marfa nu mai ajung la destinatie e o chestie foarte serioasa ! Ca sa fac haz de necaz va spun ca de vreo saptamana nu am gasit sa mai cumpar hartia igienica preferata (toata lumea are asa ceva, asa ca nu va amuzati prea tare !)...e o problema minora, dar imaginati-va aceasta problema extinsa la alimentele de baza ! Daca nu se face aprovizionare vreo luna ? Bineinteles ca e putin probabil sa se intample asa catastrofa...ceea ce vreau sa spun este faptul ca nu suntem pregatiti pentru situatii dramatice. Inca avem impresia ca noua nu ni se poate intampla nimic rau.

Va doresc un sfarsit de weekend mirific si...spor la cumparaturi !

P.S. Daca mai e vreo oferta la drujbe anuntati-ma si pe mine...pe ultima am ratat-o, nu ca mi-ar trebui neaparat, dar as putea taia turturii de la intrarea in bloc, chiar ma intrebam de ce s-a batut lumea pe drujbe...dovada ca mie chiar imi lipseste instinctul de conservare !"