Despre Naturya şi înţelepciunea de odinioarã

Pentru cei cu principii vegane, pentru cei preocupaţi de o alimentaţie cât mai sãnãtoasã, pentru cei care vor sã-şi schimbe radical stilul de viaţã, pentru cei hotarâţi sã se întoarcã la origini, procurarea unei hrane adecvate poate deveni un stress zilnic. Nu este uşor sã gaseşti acele surse de hranã care sã satisfacã toate exigenţele sau sã aibã un preţ rezonabil. Pãrerea mea este cã o alimentaţie echilibratã trebuie sã includã şi produse ce concentreazã vitamine şi minerale în mai mare mãsurã decât cele obişnuite (iar aici pulberile din alge sau grâu verde sunt obligatorii), astfel încât sã scutim efortul asigurãrii elementelor vitale din alte surse mai greu de accesat sau mai poluate. Sub marca Naturya sunt comercializate pulberi organice, respectiv zece produse excepţionale pentru sanatate, 100% naturale , fara gluten, aditivi, coloranţi sau conservanţi, uşor de asimilat de cãtre organism.

Iarba de grâu, spirulinã, maca, lucuma, cânepã organicã, seminţe de chia, chlorella, miez de boabe de cacao şi orz verde, acestea sunt produsele naturiste ce compun oferta mãrcii. Dupã cum observaţi este vorba despre acele plante recunoscute ca fiind super-alimente. Nu o spun cei ce comercializeazã marca, stã mãrturie o tradiţie milenarã în consumarea acestora. Lumea modernã nu a fãcut decât sã redescopere obiceiurile alimentare ale unor strãvechi populaţii de pe întreg globul. Studiile ulterioare au confirmat ceea ce strãmoşii noştri ştiau din instinct sau constataserã de-a lungul timpului.

Sã luãm de exemplu spirulina!

Spirulina este o algã verde-albastrã, cu structurã microscopicã spiralatã, ce evolueazã de vreo 3,5 miliarde de ani, adicã tocmai de la începuturile vieţii pe Pãmânt. Ei bine, oamenii o consumã de sute, poate mii de ani, cine ştie?! Prima înregistrare oficialã dateazã din 1521, din perioada invaziei spaniole în Mexic, când un soldat din armata lui Hernan Cortez, şi anume Bernal Diaz del Castillio a observat cã aztecii recolteazã spirulinã din apa Lacului Texcoco. Spirulina era folositã de localnici ca ingredient pentru prãjiturele ce erau apoi vândute în pieţe. In prezent, în apa alcalinã a lacului încã supravieţuieşte o populaţie din aceastã micro-algã.

Dar cea mai bine documentatã utilizare este cea practicatã de populaţia Kanembu din nord-estul Lacului Chad, din Africa. Spun “documentatã” deoarece în timpurile noastre au fost fãcute cercetãri cu privire la modul de hrãnire cu spirulina practicat de aceşti oameni. Populaţia Kanembu  suferã rareori de malnutriţie deşi trãiesc în condiţii la fel de grele ca şi restul africanilor. Oamenii îşi preparã un fel de turte uscate din spirulinã şi îşi suplimenteazã astfel dieta, altminteri foarte sãrãcãcioasã. Aceste turte, numite dihé în Chad, au fost descoperite de o misiune ştiinţificã europeanã, dar în multe alte ţãri africane spirulina este folositã ca sursã suplimentarã de proteine. Dihé sunt sfãrâmate şi amestecate cu un sos de tomate ce este adãugat peste fasole, peşte sau carne. Primul raport ştiinţific despre dieta cu spirulinã a populaţiei Kanembu a fost publicat în 1940 de un francez, iar în 1967 deja se vorbea despre spirulinã ca despre o hranã a viitorului.

Cunoştinţele acumulate despre aceastã algã au condus la propunerea ca ea sã fie folositã pentru combaterea foametei în diferite pãrţi ale lumii. China şi Japonia au trecut la cultivarea controlatã a algãi în scopul asigurãrii hranei pentru peşti sau creveţi. In paralel s-au efectuat cercetãri mai complexe care au scos în evidenţã constituţia neobişnuitã a acestei alge primitive- pânã la 70% proteine în stare uscatã, un nivel ridicat acizi graşi esenţiali, vitaminele B1,B2,B3,B6, B9,C,D şi E, minerale ca potasiu, calciu, crom, fier, magneziu, mangan, fosfor, seleniu, sodiu şi zinc, pigmenţi ca beta-carotenul, clorofila, xantofila sau aminoacizii. Si lista continuã! Pentru un organism atât de primitiv este chiar bãtãtor la ochi. Practic, datoritã compoziţiei complexe, spirulina poate fi folositã ca unic aliment, putând asigura tot ce trebuie supravieţuirii organismului. Asta m-a dus cu gândul la “manã”, misterioasa hranã a zeilor, dar şi la modul cum au supravieţuit israeliţii din Vechiul Testament în deşert. Este imposibil sã nu te gândeşti cã legendele pot fi reale dacã strãmoşii noştri cunoşteau complexitatea unor super-alimente.

Dar sã revenim la Naturya şi la pulberile sale din plante. Organice 100%! Marca garanteazã faptul cã pulberile comercializate conţin un singur ingredient obţinut în condiţii controlate. Spirulina de exemplu este cultivatã în bazine cu apã dulce din sudul Chinei, provincia Hainan, într-o zonã ruralã, feritã de poluarea urbanã. Calitatea apei este pãstratã prin filtrare. Se asigurã un conţinut in proteine al spirulinei de 56%, fapt ce o plaseazã în topul preferinţelor clienţilor.

Banuiesc cã unii dintre voi ati luat la un moment dat pastile cu spirulinã. Si eu am fãcut acest lucru. Recunosc cã nu aveau un gust prea îmbietor. Avantajul pulberii este acela cã poate fi mixat în amestecuri de tip “smoothie”, cu siropuri de fructe sau în sosuri, mascându-se astfel gustul. Având în vedere cã procentul de calciu este de 26 de ori mai ridicat decât în cazul laptelui, cred cã voi alege spirulina în locul binecunoscutelor suplimente cu calciu. Avantajul spirulinei este acela de a avea si magneziu+zinc care favorizeaza absorbtia calciului. Cu alte cuvinte scutesc achizitionarea mai multor feluri de suplimente. Spirulina Pulbere Organica/BIO Naturya este ambalatã la pungi de 200 gr. şi poate fi gasitã la preţul de 57,66 lei, fiind necesarã o curã de 2 luni, cu doze de 10-15 grame/zi. Dacã ţinem cont de nenumãratele beneficii, între care creşterea imunitãţii este cel mai important, aş zice cã este o investiţie mult mai bunã decât orice alt medicament/supliment de sintezã. Fãrã efecte secundare negative, dar cu multe alte consecinţe pozitive!