Revolutia lecturii

Obligaţiile sociale

Cu vreo trei ani în urmã eram la o petrecere de botez...Lume selectã, restaurant cu ştaif, plictisealã la greu. Se mai dansa, se mai discutaaaa...muzica era acceptabilã, dar tare aş fi şters-o spre casã dacã n-ar fi trebuit sã fiu politicoasã faţã de gazde. In unele momente de lâncezealã singura distracţie era iubirea, pardon, studiatul aproapelui. Casc ochii la comeseni, admir toaletele cucoanelor, apreciez gradul de „bunã-dispoziţie” al bãrbaţilor, simt cum mã cuprinde o tristeţe iremediabilã. La a doua panoramare a sãlii remarc o domnişoarã pe direcţia nord-nord-est. Nimic deosebit, fãtuca e genul dulce, dar stã puţin cam nemişcatã, cu privirea fixatã în poalã. Mã gândesc cã i-a picat greu vreun fel din menu, dar o vãd mişcând mâinile discret. Observ cã ţine ceva, îmi dau seama cã este un gadget, dar nu mã dumiresc prea tare. M-a lãmurit iute consortul meu cã acela este un eBook . 

Aaaaa, va sã zicã domnişoara trişa şi citea pe sub faţa de masã. Mamã, ce-am mai invidiat-o!

 Timp de calitate cu copilul

Pe la patru ani odrasla mea a început sã aibã pretenţia sã adoarmã în sunetul cald al vocii mele, citind diverse opere de profil. Operele erau grele. Adicã numai în format mare şi hardcover. Ma întindeam lângã moştenitor şi citeam pânã îmi amorţeau braţele din cot. Copilul nu adormea imediat, cã era curios cum se terminã povestea. Într-un final el se dãdea dus, dar nu şi eu ! Lãsam uşurel cartea lui şi apucam cartea mea. La primul foşnet al paginii întoarse, micul terorist sãrea ca ars şi auzeam replica de coşmar: „Mami, citeşte!”. 

Educaţia

„Mami, pentru mâine avem o poveste de citit...”

„ Ce poveste?”

„ Privighetoarea de Hans Christian Andersen”, aud sentinţa în telefon.

Il ascult nervoasã pe fiu-meu. De unde sã scot eu „Privighetoarea” pânã mâine? Am Andersen cu ALTE poveşti, nu cu asta! Sunt la serviciu, aşa cã fac şi eu ce pot. Caut pe net şi dau la imprimantã. Micşorez scrisul sã nu consum cartuşul aiurea. Seara citim „Privighetoarea” pe Times New Roman de 10.  Cu lupa.   

Alergiile

Privesc metrul cub de cãrţi ce-mi ocupã spaţiul în sufragerie. Trebuie sã-l şterg de praf. Mã  leg preventiv cu o cârpã peste nas. Cele mai vechi cãrţi sunt un coşmar de pagini rupte şi îngãlbenite, dar nu mã îndur de ele. E greu sã cumpãr altele, costã ceva. Plus cã mi-ar mai trebui o mobilã pentru depozitare. Le apuc cu vârful degetelor şi le bat bine. Mai zboarã câte o bucãţicã de hârtie. Nu mai au zile multe! Dupã ispravã lãcrimez douã zile. Deh, cultura cere sacrificii!  

Dacã vã recunoaşteţi în situaţiile de mai sus, este clar cã aveţi nevoie de ceva tehnologie care sã vã uşureze viaţa. Cu alte cuvinte cãutaţi-vã un device pentru eBooks-uri! Este foarte util, conceput pentru cei care au tangenţã permanent cu cãrţile. Este un drog pentru împãtimiţii lecturii şi un mod stilat de a-ţi purta dependenţa peste tot. Este chiar o unealtã ecologicã dacã stãm sã ne gândim câtã hârtie scuteşte de tipar. Pentru mine rãmâne întrebarea spinoasã dacã folosirea unui astfel de gadget îmi poate înrãutãţi miopia. Dupã ani de stat cu nasul în cãrţi, cu litere care mai de care mai puchinoase, ochii mei sunt gata de pensie. Din fericire, dacã veţi avea curiozitatea sã vã informaţi cu privire la eBook, veţi constata cã producãtorii s-au gândit la toate detaliile. Unele chiar uimitoare! Textul este afişat clar pe un ecran de culoare asemãnãtoare cu cea a hârtiei, putând fi lesne confundat cu aceasta. Ochii nu obosesc deoarece ecranul reflectã lumina ca şi hârtia adevãratã, iar contrastul este mult îmbunãtãţit. 

Scriind aceste lucruri mi-am adus aminte de singura vizitã pe care am fãcut-o în dulcele târg al Iaşilor. Am plecat cu bagaje grele, cã am dus cadouri rudelor. Ne-am întors cu o geantã în plus, cã am prins reduceri la o librãrie şi era pãcat sã ratãm asemenea chilipir. Unde n-aveam eu un eBook sã omor cele 6 ore pe tren şi sã scutesc efortul de a cãra “promoţiile” în valizã?