Jack din Sticla, un SF popular

Jack din Sticla de Adam Roberts este o carte care se citeste usor, lin, fara sincope determinate de o actiune prea sofisticata sau neintelegerea unor termeni prea stiintifici. Nu ma mira faptul ca acest roman a fost atat de premiat, pur si simplu autorul a gasit o reteta pe care sa o inteleaga toata lumea, chiar si aceia care in mod normal nu sunt atrasi de subiectele science-fiction.

Cartea a aparut la Editura Trei si se gaseste acum, pe libris.ro, la pretul de 9 lei, la oferta. Are 450 de pagini actiunea propriu-zisa plus alte 40 de pagini cu un soi de poeme sf, dar stati linistiti ca acestea nu prezinta importanta pentru poveste, cred ca autorul a vrut sa condimenteze putin atmosfera nitelus cam sumbra a romanului.
Adam Roberts nu are pretentia ca "vede" prea departe in viitorul omenirii si nu dincolo de limita sistemului solar pentru ca, asa cum ne anunta printre randuri, nu crede ca viteza luminii poate fi depasita astfel incat omenirea sa poata face marele salt catre alte sisteme sau galaxii. Si totusi, aceasta este miza nebanuita a aventurilor prin care trec personajele principale: o tehnologie care permite atingerea vitezelor superluminice, inventata de un inginer vizionar.
Nu avem o actiune care sa se desfasoare pe mai multe planuri, dar exista cateva rasturnari de situatie destul de palpitante. Viitorul imaginat de Adam Roberts este destul de deprimant. Omenirea, inmultita pana la saturatie, traieste de-acum in colonii fixate intre planete, intr-un spatiu lipsit de gravitatie. Toata aceasta viermuiala de indivizi in diferite stadii de saracie este condusa de clanuri-familii si de politicieni, cu o mana de fier. Jack din Sticla este un personaj misterios. In prima jumatate a cartii ai senzatia ca este cel mai profesionist si odios killer, in a doua jumatate incepi sa-ti schimbi parerea. Diana este tipul de "saraca fata bogata" obisnuita sa nu ia aminte prea mult la nevoile celor din jur. Dar ea are un destin maret si isi face o groaza de dusmani. Cei doi compun un tandem neobisnuit care reuseste cumva sa escaladeze greutatile ivite pe parcurs.
Mi-a placut stilul autorului, nu pretentios, dar nici comun, as spune ca l-as recunoaste daca ar trebui sa ghicesc de cine e scrisa vreo carte. Are un soi de umor serios, nu stii niciodata daca o face intentionat sau asa este firea lui.
Fara cotituri complicate, fara prea multe personaje, fara cuvinte greu de digerat, cartea lui Adam Roberts te relaxeaza cu adevarat. Nu este exceptionala, dar cu siguranta te captiveaza. O recomand cu placere.