Jurnal de weekend - despre sexologie

Cam pe cand se termina scoala fiu-meu ma anunta cu un zambet de-ala de ascunde prostioare ca in clasa a V-a va face ...sexologie. Declaratia a fost urmata de niste chicoteli cu substrat, in ciuda privirilor mele incruntate. Parca am auzit eu ceva pe la tv, ca se vor introduce ore "de profil" in scoala, banuiesc ca vor folosi ca material didactic floricele din hartie si albinute din plus.
Tare sunt curioasa cum le va fi explicata elevilor intalnirea dintre cromozomii X si Y, stiti voi, daca o iei de la un nivel suficient de stiintific, nici nu mai e nevoie sa detaliezi cum se ajunge la procesul propriu-zis. Ii ametesti pe copii cu gene si embrioni.
Am incercat sa-mi amintesc cam pe la ce varsta m-am prins eu de unele chestii si trebuie sa recunosc ca anturajul de prieteni de joaca era o sursa nepretuita de informatie. Pe vremea mea, in familie nu se sufla o vorba despre ASTA. Fiecare dintre noi prindeam din zbor, apoi ne impartaseam descoperirile. Asa se face ca, la un moment dat, in vacanta la tara fiind, ma si vad alaturi de nepotii vecinului, un baiat si o fata tot de la oras, stand pe veranda din spatele casei si incercand sa ne convingem reciproc sa ne dam jos chilotii. Chestie la care am consimtit toti trei dupa ceva negocieri in care am convenit sa ne tragem budigaii in acelasi timp si pret de doar cateva clipe. Cred ca aveam nu mai mult de 8-9 ani. Ne rodea o curiozitate amarnica, habar n-aveam cum arata sexul sexului opus, iar asta a fost de-ajuns sa ne invinga rusinea. Copiii fac lucruri trasnite, nu?

Va povestesc asta deoarece aseara m-am regalat cu un stand-up comedy cu Amy Schumer, o semi-evreica de 35 de ani care tinteste registrul sexual. In afara de faptul ca lumea s-a prapadit de ras in sala, ca si mine de altfel, textele lui Amy au marea calitate de a te provoca sa vezi sexul cu un sentiment mult mai relaxat, mai detasat, ca pe ceva firesc, ca pe o sursa de umor. Si chiar asa este! Romanii pastreaza o atitudine crispata asupra acestei laturi intime a vietii. Nu cred ca vom depasi prea usor conceptiile perioadei comuniste cu toata deschiderea din ultimii ani. Deschidere pe care noi, adultii, nu o vedem cu ochi buni. Prea multa informatie perverteste mintea copiilor si le altereaza comportamentul, asta este realitatea. Dar nici inchistarea si secretizarea nu fac bine nimanui, de-aia se trezesc insarcinate fete de 12 ani fara sa stie exact cum au ajuns in situatia asta.
Amy Schumer a vorbit/glumit despre tot soiul de lucruri, unele tare deocheate (daca le-ar auzi babele noastre...), dar ideea este ca o astfel de discutie publica are darul sa-i detensioneze pe oameni. Erau in sala si spectatori de 20 de ani, si de 30, si de 40... Daca show-ul ar fi fost despre probleme de nutritie sa zicem, nu s-ar fi scandalizat nimeni, dar problemele sexuale sunt altceva, nu? Si totusi sunt tot aspecte fiziologice care tin de natura noastra umana si de ceea ce ne defineste ca specie. Poate uneori mergem prea departe, iar experienta epocilor trecute ne-a facut prea sensibili la vorbele directe. Una este sa spui ca iti place sa mananci capsuni cu ciocolata si alta e sa marturisesti cine stie ce perversiune adanc dosita in hrubele intunecate ale mintii.
Dar, asa cum a subliniat si Amy in finalul spectacolului, suntem oameni normali carora ne place sa o facem...normal si ar fi o ipocrizie sa nu recunoastem asta. Si cand o auzi spusa de o blonda planturoasa, cu atata nonsalanta, parca iti vine sa crezi ca tot ce tine de firea umana este un mare circ.