Figurine de colectie

Stiti, cand eram eu copil aveam tot felul de soldatei de plastic, indieni calare pe cai in galop, cavaleri medievali in diferite costumatii... Mama, ce ne mai jucam cu chestiile astea. Imparteam figurinele in tabere, construiam cazemate si fortificatii minuscule, cetati inexpugnabile si povesti fantastice.

Se chema ca aveam inca o colectie, alaturi de colectia de felicitari, timbre, servetele si ambalaje de la guma de mestecat straina. Deh, ne inseninam si noi copilaria cu ce puteam, erau niste hobby-uri dragute si aveam mare satisfactie cand reuseam sa adaug ceva nou la una dintre colectii.

Un sapun bun

Se spune ca un sapun bun curata de germeni si hraneste pielea. Dar exista sapunuri simandicoase si scumpe care lasa pielea uscata, adica mai vulnerabila decat era inainte.
Un sapun cu adevarat bun nu distruge nivelul de hidratare al pielii, care functioneaza ca o bariera impotriva factorilor externi.

Sursa: purell.com

De primavara cu Catharina Klein

S-a nascut in 1861 in estul Prusiei (astazi parte din Rusia) si a murit in 1929 la Berlin, in Germania.
Si-a "anglicizat" numele in primul razboi mondial, devenind Catherine, ca sa poata sa-si vanda operele in continuare.
A pictat in guase, ulei si acuarele si si-a semnat creatiile cu "C.Klein". Daca semnatura este subliniata, inseamna ca opera este mai timpurie.
Este una dintre cele mai cunoscute realizatoare de carti postale din epoca victoriana. Cu cat semnatura pare mai mare in comparatie cu imaginea de pe cartea postala, cu atat este mai probabil ca aceasta sa fie doar un fragment dintr-o opera mai mare.
Este una dintre cele mai respectate si talentate pictorite de flori din lume si din toate timpurile.
In Berlin a condus un atelier in care invata femeile sa picteze.
Criticii epocii si lumea artistica au desconsiderat-o deoarece o catalogau ca fiind un artist comercial.
In prezent se mai gasesc foarte putine dintre picturile sale deoarece multe depozite in care erau au ars in al doilea razboi mondial.
A pictat mai mult de 2200 de tablouri "still life", multe fiind cunoscute acum numai datorita cartilor postale, calendarelor sau reclamelor pe care au fost imprimate.
A pictat varietati de flori si fructe care sunt acum disparute.
A fost una dintre foarte putinele femei dintr-un domeniu dominat de barbati si si-a castigat pe merit locul in istoria artei.
In 1950, deoarece nu a avut urmasi directi sau rude care sa ii viziteze mormantul, iar lumea artei stabilise ca nu a fost o personalitate in domeniu si deci nu merita sa i se pastreze locul de odihna, acesta a fost sapat, ramasitele au fost distruse si altcineva a fost ingropat acolo.
Mai multi cumparatori ai cartilor postale originale le-au taiat si le-au folosit pentru decoupage, tablouri, bijuterii, distrugand astfel si ultimele marturii ale muncii acestei pictorite extrem de creative.
Gasiti carti postale pe eBay unde se poate licita sau se poate cumpara direct, la pret fix, se porneste cam de la 4$, dar am vazut si ceva la peste 20 $.

Aceasta este povestea trista a unei femei extraordinar de talentate. Am schimbat fundalul blogului cu picturile ei delicate.

 

 

 

 

 

Se poarta in 2018...

Vorbeam ieri despre "glass skin", un trend putin mai excentric, de sorginte coreeana. Din fericire, observ eu ca in acest an, la capitolul par-unghii-machiaj lucrurile se mai cumintesc, adica sunt propuse culori si coafuri mai romantice, mai cumintele, mai accesibile publicului.

Sa incepem cu parul...
Un rosu vibrant, voluminos... M-am intrebat ce inseamna asta, deoarece sunt multe nuante de rosu. Se pare ca specialistii in colorarea parului se refera la un rosu deschis, cald, cu nuante de auriu, amintind cumva si de parfumul capsunilor. Noi i-am zice pe scurt "morcoviu" daca nu ar interveni si ceva cupru in formula. Nuanta nu e rea, dar trebuie sa ai pielea chiar alba si sa-ti colorezi si sprancenele in ton, ca sa nu arati ciudat cu parul vopsit in acest fel.

Despre diete si terapia prin infometare

Citeam deunazi ca umanitatea, inca din zorii celor mai vechi civilizatii, a descoperit faptul ca infometarea periodica poate prelungi viata. Pare paradoxal, nu? Am scris si eu acum ceva timp despre o perioada nu prea buna din tineretea mea cand am tinut (fortat) un post prelungit, cam negru uneori, asta deoarece nu puteam sa inghit, la propriu, mancare sau lichide. Sanatatea mea s-a dus pe copca atunci, slabisem infiorator si, sincer, habar n-am cum mi-am revenit. Cat de cat. Sunt curioasa daca asta ma va face sa ajung la 100 de ani. Glumesc! Am spus si spun in continuare ca cei care sunt adeptii unei astfel de conceptii ar trebui sa-i intrebe pe cei care mor de foame in Africa sau pe anorexicii care isi pierd viata de timpuriu daca asta chiar functioneaza. Ce ironie cruda! Oamenii aia ar da orice sa mai poata pune gura pe o bucatica de hrana si tu ii consolezi asigurandu-i ca infometarea le va prelungi viata.

Experienta din tinerete m-a transformat in dusmanul declarat si convins al oricarui tip de post sau dieta care restrictioneaza tipurile de alimente ce pot fi ingurgitate. Nu sunt de-acord nici macar cu scoaterea zaharului din alimentatie decat, bineinteles, daca se recomanda din punct de vedere medical. Nu sunt de-acord nici cu dieta raw food, sustin sus si tare ca sistemul digestiv al omului nu mai poate procesa hrana cruda, negatita, si asta este o evolutie a speciei care s-a produs cu mult, mult timp in urma, nu putem sa o inversam, oricum ne-am tortura organismul.

Se poarta "glass skin"

Nu este greu de tradus, ar insemna "piele de sticla", mai pe intelesul tuturor piele cu aspect sticlos.
Cand am citit chestia asta pe niscai site-uri de beauty, am sarit cat colo! In sfarsit, slava Domnului!, cineva s-a gandit la numarul mare de persoane cu ten mixt, care se lupta din greu cu aspectul uleios al fetei. Adicatelea, cineva plictisit de atatea tenuri perfect mate a transformat luciul intr-o moda! Yupiii, ia sa vezi cum umblu eu toata vara fara sa ma mai tamponez in fiecare minutel cu servetelul...

Coperta revistei Vogue

Tinutul salbatic de Monique Proulx

De Editura Univers ma leaga o lunga si plina de amintiri istorie personala datorita colectiei lor, "Romanul secolului XX". Parca vad si acum sirul de carti invelite in coperti albe, din biblioteca parintilor mei, cu sigla inconfundabila asezata deasupra titlului si autorului fiecarui volum. Erau lecturi de referinta inainte de Revolutie, nu cred ca lipseau din casa vreunei familii. Faulkner, Mitchell, Woolf, Tolstoi, Lawrence, Gardner...Sa prezinte publicului romanele si scriitorii care au marcat veacul trecut, aceasta era ambitia editurii.


Ei, bine, lucrurile nu s-au schimbat prea mult, in sensul ca Editura Univers a trecut firesc in prezent, continuand traditia cu "Romanul secolului XXI". Si deoarece am amintirea atat de frumoasa lasata de selectia titlurilor de-atunci, mi-am zis ca situatia trebuie sa fie aceeasi, adica nu am cum sa ratez alegand o poveste din colectia mai noua. De fapt, datorita unei colaborari cu aceasta editura, am ales si cate un titlu din colectiile Globus si Enigma, vi le voi prezenta pe masura ce termin lecturile.
Deocamdata, incep cu Tinutul salbatic, o poveste de Monique Proulx.

Non dolor-solutia ayurvedica

Este solutia impotriva durerii oferita de magazinul online ayurmed.ro, un produs bazat pe o combinatie din 7 plante. Non Dolor este un unguent, asadar, in afara de extractele din plante, contine si vaselina pe post de excipient.

Vorbim despre atenuarea durerilor articulare, a crampelor musculare sau a disconfortului provocat de diverse contuzii, intamplari care ne pot afecta oricand pe parcursul vietii noastre. Eu marturisesc ca am de-a face mai des cu crampele musculare, asa-numitii carcei, nu din cauza efortului fizic exagerat, ci in perioadele cand nivelul calcemiei se cam duce de-a dura. Nu este nicio placere sa te trezesti noaptea cu un nod dureros pe pulpa sau in talpa, asa ca orice solutie este binevenita.

Tanguy si Calder, bijuteriile lui Guggenheim

Peggy Guggenheim s-a nascut in 1898 si provenea chiar din faimoasa si ultra-instarita familie newyorkeza, fiind nepoata lui Solomon Guggenheim, cel care a pus bazele fundatiei cu acelasi nume, prea bine cunoscuta si in prezent, si fiind fiica lui Benjamin Guggenheim, bogat si el, dar care a avut nenorocul sa se afle pe Titanic in momentul dramatic al scufundarii sale.
Familie de evrei, dupa cum suna si numele. Cu toate acestea, mostenitoarea Peggy a avut o aplecare teribila spre lumea boema a artelor de tot soiul, aplecare transformata in fanatism odata cu mutarea ei la Paris, in anii '20, unde si-a asumat rolul de adevarata patroana, protectoare si sponsor al lansarii tinerelor talente. A fost un soi de mama pentru toti cei care aveau ceva de spus in limbajul artistic si a adunat de-a lungul timpului o impresionanta colectie de creatii ale celor care aveau sa devina celebri si cu ajutorul ei.

Onorabil cu Onore

Acesta este un articol dedicat barbatilor, nu neaparat "fasionisti", dar in mod sigur celor care nu ies oricum din casa. Sau mai urmaresc din cand in cand ce trenduri bantuie podiumurile si revistele de moda.
E clar ca articolele dedicate modei barbatesti sunt cumva, undeva, cam in coltul ariei noastre de interes. Adolescentii de astazi probabil ca vor fi, ca adulti, mult mai preocupati de infatisarea lor decat am fost noi la vremea noastra. Dar, chiar daca este mult mai usor sa imbraci un barbat decat o femeie, este clar ca exista un curent si in croielile, culorile si accesoriile propuse pentru sexul masculin. Si nu vorbesc de excentricitatile haute-couture din lumea marilor designeri, ci de tinutele de strada, casual sau de ocazie ale evenimentelor din viata noastra.

Carti de colectie - pop-up books

Cele mai frumoase carti pe care le-am avut in copilarie au fost cele cu imagini 3D. Stiti voi care! Se gasesc si in prezent. Le deschizi pe lungime si dintre file se ridica pozele colorate, decupate intr-un mod special in carton. Uneori au si chitibuserii, adica tragi de o bucatica de foaie si dezvalui un personaj, un text sau alt element cheie al povestii.

Erau cele mai frumoase pentru noi, copiii de-atunci, deoarece erau cel mai greu de procurat. Cu mari eforturi, imi facusera ai mei rost de Povestea porcului si de Cenusareasa. Cred ca le rasfoiam de zeci de ori pe zi, nu ma mai saturam de modul cum se miscau desenele, pur si simplu erau fascinante. Mor de necaz ca n-am pastrat una dintre ele!

Ultimul regat al lui Bernard Cornwell

Ei, bine, daca sunteti familiarizati cu operele lui Alexandre Dumas, acele mixuri de aventura si istorie, trebuie sa va spun ca Bernard Cornwell este un autor contemporan care a ales sa aduca evenimente vechi in atentia cititorilor, in acelasi stil. Cu alte cuvinte, ajungi sa cunosti, sa te pasioneze chiar, fapte ale trecutului care, prezentate scolaresc, probabil te-ar plictisi de moarte.
Ok, i-ar plictisi pe altii deoarece pe mine ma intereseaza teribil ce s-a petrecut intr-o epoca din care nu avem foarte multe date.
Seria "Ultimul regat" este o epopee a luptei englezilor impotriva vikingilor cu multa vreme in urma, inainte de anul 1000 d.C.

O familie cu Farmec pentru tenul gras

Oricat mi-as scormoni amintirile, nu reusesc sa izolez vreo perioada din viata mea in care sa nu fi avut in casa un produs de la Farmec. Fie ca erau produse cosmetice, fie ca erau dintre cele pentru curatenie in gospodarie, intr-un moment sau altul am considerat ca ceva anume este potrivit pentru mine.
Aproape ca am crescut odata cu transformarile prin care au trecut gamele lor. Nu prea am ratat noutatile, surprizele acelea frumoase cu care ne-a obisnuit compania romaneasca. Si, sa spun drept, n-am avut parte de dezamagiri in toti acesti ani.

Bijuterii contemporane - inele de logodna

A trecut ceva timp de la ultimul articol despre bijuterii, ma si mir ca am putut sta departe de acest subiect. Dar revin in forta deoarece, oricat ar vrea Doamna Iarna sa nu se dea dusa, sezonul cald este inevitabil si, odata cu acesta, si perioada nuntilor.
Inelele de logodna nu sunt tocmai o traditie a poporului roman. De fapt, nu erau deloc o traditie pana la Revolutie. Dar cum lumea pare sa adopte tot felul de trenduri straine, mai ales americane, de ce sa nu incepem si cu acest tip de bijuterii?

Mainile, oglinzile sufletului

“Hai sa-ti ghicesc in palma!” auzi din cand in cand, dar niciodata spus cu seriozitate, niciodata din partea unuia care crede cu adevarat ca acesta ar fi un mod concret de a prevedea viitorul. Ghicitul in palma, ca si cel in cafea sau in carti de joc, este numai pentru amuzament, asa, in familie sau cu prietenii.

Si totusi se mai spune: “Vai, ce maini fine are, este o persoana tare sensibila!”

De ce ne fascineaza atat aspectul mainilor, nu stiu, poate ca sentimentul vine din istoria pierduta a speciei noastre, din acele vremuri in care ne-am ridicat in doua picioare si ne-am folosit degetele pentru a contura animale fantastice pe peretii pesterilor. 

Cert este ca fotografia unei maini poate exprima tot atatea emotii ca si cea a persoanei intregi. Si nimeni nu poate intelege mai bine acest lucru decat un reprezentant al artelor vizuale. 

Am facut aceasta introducere pentru a explica noul fundal al blogului, de data aceasta un gest de sustinere pentru un proiect mai altfel. Regizorul si fotograful Horia Mihalache impreuna cu graficianul si ilustratorul Gabriela Toma, doi oameni care, prin profesiile lor, vad fata ascunsa a lumii, s-au implicat intr-o initiativa de exceptie, aceea de a spune povestea unor copii din centrele de plasament din Constanta, fara dramatism, ci insufland speranta, apeland la fotografia artistica, ilustrata. 

Din seria "fara durere"

De la Ayurmed citire!
De data aceasta pentru articulatii...
Presimteam eu ca nu scapam prea ieftin din aceasta iarna. Bine, nu imi inchipuiam ca se va pravali temperatura in halul acesta, ca se vor reactiva toate bolile si vom fi ajunsi iar de dureri de oase, incheieturi si alte componente ale aparatului locomotor.
La inceput de primavara pe mine ma bantuie suferintele de toamna-iarna, ca sa parafrazez zicerea despre colectiile marilor designeri din moda.