Interventia chirurgicala de extirpare a uterului si uneori si a ovarelor (anexectomie) este una dintre cele mai frecvent intalnite operatii si este consecinta dezvoltarii unor afectiuni cum sunt fibroamele sau cancerul uterin.
Prin acest articol nu doresc sa dau informatii medicale sau stiintifice, nu sunt in masura, nu sunt doctor, le gasiti puzderie pe internet daca le cautati. In schimb, ceea ce nu gasiti pe internet si nici nu va spune medicul, sunt acele amanunte din culise, ce pui in bagajul pentru spital, cum te simti dupa operatie, ce mananci, ce faci, in general, timp de o saptamana cat stai internata si cum te poti recupera cat mai repede.
Avand in vedere ca am trecut recent prin aceasta experienta, iar surprizele din perioada spitalizarii au fost multe, marunte, dar cam neplacute, doresc sa vi le impartasesc, in ideea ca macar deschid ochii altcuiva. De asemenea, trebuie sa precizez ca eu am fost internata la Spitalul de Obstretica si Ginecologie (Maternitatea) din Ploiesti, asadar povestesc din perspectiva experientei cu acest spital. Poate prin alte orase sunt alte practici sau in sistemul privat se procedeaza altfel.
Rezumatul evenimentelor
Etapele principale ale acestei experiente ar fi urmatoarele:
- gasirea unui medic de specialitate si efectuarea tuturor analizelor si investigatiilor preliminare;
- internare de o zi pentru efectuarea unei biopsii;
- internarea propriu-zisa cu efectuarea de analize de sange si urina in prima zi, discutie preliminara cu doctorul anestezist;
- operatie efectuata in a doua zi (dureaza cam 2 ore, se face cu anestezie generala/totala);
- refacere timp de 2-3 zile la Terapie Intensiva;
- mutarea in sectia/salonul obisnuit;
- externare dupa 5-6 zile de la operatie.
Analizele preliminare si documente
Daca ajungeti in situatia de a nu mai putea evita acest tip de operatie, trebuie sa faceti intocmai ce va cere doctorul. Tomografii, ecografii, biopsie, analize de sange, nu ratati nimic. Doctorul va vrea sa stie exact ce aveti prin "instalatie" si cat e de scos, asa ca alergatura initiala este inevitabila. In aceasta faza veti invata repede ca trebuie sa aveti muuuulta rabdare. Acelea dintre dumneavoastra care ati trecut printr-o cezariana si aveti impresia ca histerectomia e tot pe-acolo, va inselati amarnic. Diferenta de complexitate este uriasa, recuperarea se face mult mai greu, doar pozitia propriu-zisa a taieturii este aceeasi, in partea inferioara a pelvisului.
De regula, biopsia se face cu ceva timp inainte de operatie si necesita o spitalizare de o zi, cu internare in toata regula, deoarece se face sub anestezie partiala.
Pentru internare trebuie sa prezentati cardul de sanatate, buletinul, trimiterea de la medicul de familie si adeverinta de la serviciu, ca n-ati avut concediu medical in ultimele 12 luni.
Bagajul pentru spital
Aici am avut cateva scapari de neiertat. In primul rand, din cauza pandemiei, nu intra nimeni in spital, asa ca nici vorba sa vina familionul sa va aduca ce va trebuie. E adevarat ca multe spitale au magazinase si farmacii la parter sau in vecinatate, dar in primele zile dupa operatie nu puteti sa va deplasati, asa ca trebuie sa gasiti binevoitori sa vi le cumpere.
Ceea ce este obligatoriu sa puneti in geanta consta in:
- mastile de unica folosinta! In Terapie Intensiva, oricat ai fi de slabit, nu face nimeni rabat, ti se face observatie tot timpul, iar pe culoar sau la consult n-ai voie fara masca;
- lenjerie de schimb: cat mai multi chiloti si neaparat din aceia de baba, cu talie inalta, pana la buric (nu va lasa cu altii si nici nu veti suporta o talie prea apropiata de taietura), puteti sa luati pantaloni de pijama, dar tot inalti, sunt recomandati si chilotii de unica folosinta. Capotul si vreo doua camasi de noapte sunt optionale, de obicei spitalul asigura camasi albe din panza schimbate zilnic (cum se practica in Maternitatea din Ploiesti). In Terapie Intensiva nici nu stau de vorba in privinta asta, camesoaia e litera de lege, iar cand ajungi in salon, doctorii nu admit sa vii la consult decat in aceasta uniforma. Imbracamintea de acasa este permisa doar dupa-amiaza, cand sunt incheiate vizitele si tratamentele. Nu uitati sosetele, s-ar putea sa fie racoare in spital;
- prosop de corp si de fata, obligatorii!
- papucii cu fata din spuma sau plastic, nu din textil - pe ciment si la baie va trebuie unii care se usuca repede si se spala usor.
- cana din ceramica, nu pahare de unica folosinta si nici pahar din plastic gros sau din sticla. Cana e necesara pentru a va fi servit ceaiul cald, este usor de spalat, de dezinfectat, la cum sunteti de ametite dupa operatie e cel mai sigur de tinut in mana;
- sticla de apa plata, nu mare, ca in Terapie Intensiva n-o sa aveti putere sa o duceti la gura. Infirmierele va pot aduce apa de la dozator in cana, nu va faceti probleme, dar mai bine luati la voi doua sticle mai mici, de jumate de litru, sau o sticla goala in care puneti apa de chiuveta;
- pachetul de vata, nu tampoane. Este foarte, foarte necesar, deoarece dupa operatie exista scurgeri timp de cateva zile, iar apoi s-ar putea sa trebuiasca sa folositi supozitoare cu Betadine, care fac mizerie oricum. In spital vi se asigura vata in Terapie Intensiva, dar nu si pe salon, asa ca...
- hartie igienica - nu va bazati ca o gasiti intotdeauna la grupul sanitar si va trebuie si in alte situatii;
- servetele umede de mai multe tipuri - va recomand servetelele Dettol dezinfectante (mai ales cand mergeti la toaleta, nu veti putea sa va faceti nevoile din picioare, sub nici o forma!, va trebui sa stergeti bine colacul si interiorul capacului de wc ca sa va asezati), cu ele veti sterge si noptiera de langa patul din salon sau barele patului sau orice altceva. Servetelele umede pentru igiena intima, veti vedea ca sunt extrem de utile in primele zile, cand nu va puteti deplasa la dus si nici n-aveti voie sa udati zona operatiei. Sunt cele de la Zewa, numite hartie igienica umeda, care pot asigura un minim de igiena in aceste conditii;
- produse de ingrijire personala - sapun lichid la dozator, nu solid, deoarece este alunecos si greu de depozitat cand e umed. Va spun ce am facut eu ca sa micsorez numarul de obiecte din bagaj. M-am gandit sa iau cu mine doar un gel de spalat tenul, aveam o sticla de 250 ml, pe care l-am folosit si la spalat pe maini, si pentru fata, si pentru corp. Oricum, pentru spalat pe maini, spitalul asigura sapun lichid in grupurile sanitare. Este necesara si o crema de fata, de la medicamente vi se exfoliaza pielea, se usuca si miroase a chimicale. Pasta de dinti si deodorantul le luati in versiune mica, travel size, se gasesc in supermarket. Ganditi-va la clame, elastice si alte chestii de strans parul, daca e cazul;
- geanta in care bagati toate cele de mai sus trebuie sa fie medie ca marime, cumparati una ieftina din panza tare, daca nu aveti decat din cele mari, gen troler. Cel mai comod este sa aveti o poseta de umar sau un rucsacel si geanta de mana. Va spun asta deoarece vor fi momente cand altcineva, de regula o infirmiera, va duce bagajul vostru sau vi se vor pune in brate cand stati in scaunul cu rotile, asa ca trebuie sa reduceti la minim greutatea carata. Nu va incurcati cu prostii, nu carati dupa voi tablete, carti, in ideea ca va veti plictisi, veti avea atatea dureri si griji incat numai de distractie nu va va arde.
Mancarea
Daca mi-ar fi spus cineva ca pot sa traiesc trei zile numai cu perfuzii si medicamente, as fi zis ca e nebun. Si totusi asa a fost. Aici am intuit bine si nu m-am carat in bagaje cu absolut nimic de mancare. Fiind dolofana, m-am gandit de la inceput ca voi incerca sa mananc strict mancarea de spital si ca aceasta e o buna ocazie sa incep o dieta. N-am stiut cata dreptate aveam, dar si ce foame aveam sa fac! In ziua internarii, care este si cea dinaintea operatiei, vi se fac analize. Asadar vi se va spune sa veniti la spital nemancate. Apoi puteti manca pe la pranz, dar seara nu vi se va da voie, vi se face si o clisma ca sa goliti complet colonul. A doua zi nu aveti voie sa mancati, nici inainte, nici dupa operatie. Anestezia generala are de regula ca efect si o stare de greata, s-ar putea sa aveti senzatie de voma ore in sir. Eu am icnit o noapte intreaga, dar numai lichid.
La o zi dupa operatie inca nu puteti manca mare lucru. Aveti voie, dar predomina alte senzatii, nu va arde de mancare. Trebuie sa va fortati sa beti apa, cam 2 litri pe zi. Exclus apa carbogazoasa, eu n-am baut nici macar plata, aia de chiuveta e cea mai neutra si mai sanatoasa.
Dupa trei zile, cand ajungeti din nou in salon, vi se atrage atentia sa va abtineti de la alimentele care constipa si care baloneaza. Fara verdeturi proaspete, cartofi, fara dulciuri, fara lactate, carne sau mezeluri, afumaturi, prajeli, fara bauturi carbogazoase, fara cantitati exagerate de mancare, oricat v-ar fi de foame. Orice hrana care conduce la balonare, gaze, marirea volumului burtii este exclusa deoarece intinde muschii si pielea si forteaza cusaturile operatiei. Pe de alta parte, trebuie sa aveti grija sa nu va constipati, deoarece nu puteti forta muschii de pe burta, nu puteti impinge, ca sa zic asa. In spital vi se vor da laxative, dar nu mancati alimente tari, orez, pate de ficat, spanac, biscuiti, aluaturi, probabil fiecare stie ce il constipa.
In ciuda foamei permanente, am avut ambitia sa mananc strict mesele din spital, ceea ce va recomand si voua. Hrana de spital e dietetica, putin sarata, foarte simplu gatita, fara prajeli, grasime excesiva, preparata din legume congelate sau de conserva. N-are gust, dar este exact ce va trebuie in acele momente. Colegele mele de salon au mancat si chestii aduse de acasa si efectiv s-au vaitat de dureri de burta si balonare. Dar e tare greu sa rabzi atatea zile!
Tratamentul din spital si dupa
Am avut atatea intepaturi ca nici nu mai reactionam cand imi intrau acele prin diverse locuri. Am avut branule in ambele maini, pe rand, nu in acelasi timp. In fiecare zi primeam injectabil antibiotice (de doua feluri), anticoagulant, antiinflamator, calmante. Prin perfuzii am primit glucoza, vitamine si minerale, un antiinfectios, am facut atatea in primele zile ca nici nu mai aveam nevoie sa beau apa. Am luat pastile de balonare si laxative, supozitoare cu Betadine.
Taietura este curatata si pansata zilnic in spital. Nu trebuie sa uzi zona o perioada, de-abia dupa scoaterea firelor poti sa te gandesti la un dus normal. Din acest motiv, tinand cont cat de incomode sunt baile de spital, e foarte greu sa mentii o igiena cat de cat acceptabila. Nu poti sa faci miscari ample, dar trebuie totusi, fara ajutor, sa te speli cat de cat. Cel mai simplu e sa va luati un prosopel, pe care il udati si va stergeti cu el pe piele.
Acasa am continuat sa iau antibiotic, mi s-a prescris un unguent pentru cicatrizarea operatiei, precum si fier cu vitamina C pentru anemie, deoarece iesisem din spital cam anemica.
La 10 zile de la operatie ti se scot firele. In acel moment esti deja acasa, asa ca trebuie sa te aduni, sa rogi pe cineva din familie sa te insoteasca (inca ai ameteli si dureri), sa te aburci in masina personala sau sa iei un taxi (obligatoriu, nici vorba de autobuz!) si sa te duci la spital sau la cabinetul doctorului care te-a operat.
Miscarea si repausul
In prima zi dupa operatie veti continua sa zaceti in pat si veti dormi mult de la calmante. Dar, de a doua zi, doctorul si asistentele va vor obliga sa va "mobilizati", adica sa va ridicati in capul oaselor pe marginea patului (este important ca, la ridicare, sa va rasuciti intai pe o parte, apoi sa va folositi de coate si de muschii picioarelor ca sa impingeti in suprafata patului). Mai apoi vi se va cere sa faceti cativa pasi. Totul trebuie luat incet, dar nu trebuie sa renuntati. In a treia zi, cand veti fi trimise in salon, trebuie sa fiti in stare sa mergeti. Pare dur, este dur, dar este extrem de necesar sa incepeti sa va purtati singure de grija.
Zilele din Terapie Intensiva sunt incomode. Aveti o sonda urinara care v-a fost pusa inainte de operatie, cum necum trebuie sa dormiti cu ea, sa va rasuciti in pat cu ea. Ca urmare, n-aveti cum sa purtati chiloti. Dupa ce e scoasa sonda, treceti la chiloti si vata si la chinul de a ajunge la toaleta. Cum terminati cu o problema, apare alta.
Odata ajunse din nou in salonul obisnuit, veti fi obligate sa mergeti mai mult, sa va invingeti durerile si ameteala. Va trebui sa rugati infirmierele sa va aduca mancarea in salon, altminteri riscati sa cadeti pe culoar. Vestea buna este ca situatia se imbunatateste vizibil de la o zi la alta. Faceti miscarile mai usor, puteti sa dormiti si pe o parte, nu numai pe spate. Oricat de viteze ati fi, nu impingeti lucrurile la limita, nu fortati nimic. Nu va lasati pe vine, nu va aplecati foarte mult, nu ridicati nimic, intindeti-va la orizontala la fiecare cateva minute, apoi mariti usor acest interval. Acest principiu trebuie sa-l urmati si dupa ce ajungeti acasa, macar in prima saptamana.
Cand sunteti acasa, ganditi-va cum dormiti, este necesar sa fiti singura in pat. Nu-l puteti chinui pe partener sa stea nemiscat si cu grija toata noaptea, ca sa nu va loveasca din greseala. Daca stati la bloc, la etaj si nu aveti lift, nu va aventurati pe scari in primele zile, este periculos sa solicitati muschii urcand sau coborand. Plimbati-va des prin casa, nu zaceti neaparat deoarece vi se vor atrofia muschii si va va durea spatele. Cand iesiti in sfarsit afara, mergeti incet, cu pasi mici, odihniti-va pe o banca, faceti ture scurte, altminteri veti simti imediat cum va tin muschii cu operatia, se contracta, inteapa, va vine sa va aplecati in fata.
Externarea
Indiferent cat de slabita si ametita esti in spital, vei constata ca medicii nu stau mult la discutie si, daca n-ai fost vreun caz exceptional de grav, in a saptea zi cel tarziu iti dau papucii. Eu m-am internat marti, luni la pranz eram acasa. Cand am fost anuntata ca plec, luni dimineata, mai sa pic din pat. Si de bucurie, dar si de grija. De-abia reuseam sa bat culoarul pana la sala de mese si la baie, darmite sa adun bagaje, sa car geanta, sa cobor cu liftul, sa-mi iau hainele de jos, de la garderoba, sa strabat curtea pana la poarta... Cum spuneam, n-are voie nimeni din familie sa vina in curte, nici macar la baza scarilor.
Ehe, nu va subestimati resursele. Fericirea va da aaaaaripi. Ia sa vedeti cum le faceti pe toate, uitati de orice durere. Iar cand ajungeti acasa, parca totul se spulbera ca un vis urat. Doctorii stiu ca acasa te recuperezi cel mai bine. Moralul creste vertiginos, o ambianta familiara face mai mult decat zilele petrecute in spital.
La externare primiti toate hartiile cu rezultate, scrisoarea medicala catre medicul de familie si concediul medical.
Medicul de familie si concediul medical
Inca de la primele investigatii trebuie sa tineti legatura cu medicul de familie. In primul rand pentru ca aveti nevoie de trimiteri, in al doilea rand pentru ca trebuie sa-i duceti copii dupa toate rezultatele, in al treilea rand pentru ca el va da in continuare concediu medical. Medicul de familie analizeaza si rezultatele din scrisoarea medicala si prescrie la randul sau si alte suplimente pentru refacerea organismului.
Concediul medical dat din spital a fost, in cazul meu, de 21 de zile calendaristice, dupa care medicul de familie mi-a mai dat o saptamana. Se poate obtine mai mult concediu medical daca se constata ca recuperarea dupa operatie este mai lenta. Indiferent cat concediu medical vi se da, va sfatuiesc sincer sa stati macar o luna acasa, adica sa va luati si concediu de odihna. Veti vedea ca, oricat de bine se vindeca operatia, nu veti fi in stare sa stati 8 ore la munca plus drumul dus-intors. Daca ai munca de birou, vei vedea ca nu poti sta mult timp asezat, iar daca faci munca fizica nici nu mai e cazul sa explic! Iar daca va aventurati pe un mijloc de transport in comun, maiculita, ti se scutura burta in toate partile, la toate franele si gropile, iti vine sa cobori imediat.
Cateva vorbe despre Maternitatea din Ploiesti
O cunosc, evident, de cand am nascut. Dar surpriza revederii a fost mare. Si placuta. In primul rand, spitalul a fost renovat si dotat cu tehnologie moderna, este mult mai primitor si mai placut, lucrarile de renovare in exterior se desfasoara si in prezent. Mai placuta a fost constatarea ca oamenii care lucreaza acolo fac eforturi serioase sa se comporte corect, sa empatizeze cu pacientii. Deoarece am stat un pic mai mult in Terapie Intensiva am prins cam toate turele de asistente si infirmiere, niste doamne extraordinare, la fel si cele de pe salon. Nu zic ca nu este cate una mai repezita, dar fac o munca stresanta, extrem de solicitanta si vin in contact cu multi pacienti, dintre care unii sunt putin dusi, ca sa nu zic altfel.
Saloanele mari au sase paturi, dar exista cateva rezerve de cate doua paturi, unde poti sa stai pe bani (daca prinzi loc!), cu 80 lei/noapte. Am reusit sa stau in prima zi de internare, a fost super, aveam televizor si frigider si un grup sanitar in camera. Cand am revenit de la Terapie Intensiva n-am mai avut norocul asta, dar a fost super ok oricum.
In incheiere, as vrea sa va indemn sa mergeti mai des la consultul ginecologic, mai ales daca stiti ca aveti uter polifibromatos, noduli, chisturi pe ovare sau mai stiu eu ce. Daca vedeti ca acestia cresc in dimensiune de la un an la altul, sa stiti ca nu prea exista tratament pentru asa ceva, sfatuiti-va neaparat cu doctorul vostru, sa vedeti ce e mai bine de facut. In momentul in care ajungeti sa aveti hemoragii dese, care va anemiaza si ati facut deja mai multe chiuretaje pentru oprirea acestora, trebuie sa fiti constiente ca, daca doctorul sugereaza operatia, acesta este drumul de urmat. In ideea ca nu v-am speriat prea tare, dar v-am fost de folos, va urez multa sanatate.
