Pustiul meu se ia dupa taica-sau, adica este pe cale sa devina fan, desi daca ii intra putina apa in ochi la baie oracaie de se aude pana la parter. Totusi, barbatii, oricat ar fi de comozi, manifesta o atractie ancestrala fata de viata in mijlocul naturii, iar eu nu neg utilitatea unor astfel de productii transmise la televizor.
Booon, asadar cei doi m-au manat sa caut cartea cu pricina pe net, exista ceva la editura Litera, numit "Manual complet al vietii in natura" de Edward Nickens si nu costa "decat" 99 lei ! Mi se pare corect, de vreme ce autorul a trebuit sa testeze toate tehnicile ca sa scrie cartea. Am gasit vreo doua titluri si ale unor romanasi de-ai nostri, dar putin epuizate ca stoc. Pana la urma m-am enervat si le-am spus ca pot sa supravietuiasca in jungla ruralo-urbana din Ploiesti si fara sa scoata "meleonul" din buzunar. Le arat eu cum se prinde un troleu, chiar si pe tocuri si cu trei plase in brate... Consortul s-a simtit lezat si s-a apucat sa-mi explice ca Bear Grylls facea el nu stiu ce demonstratie intr-un episod, cum poti gasi chestii comestibile in orice padurice izolata, totul e sa descoperi de exemplu materia defecata de un urs. Copilul a inceput sa tipe ca nu cumva Bear Grylls a mancat c**a de urs?!!! Taica-sau i-a raspuns ca nici vorba, in c**a de urs a gasit niste macese intregi pe care le-a putut manca. A, ma scuzati! Daca manca c**a era nasol, dar sa mananci doar macesele din c**a nu e scarbos...Logica barbateasca! Asta n-ar fi nimic, dar sa vezi cum a supravietuit Bear in desert, fara apa, doar cu propria urina! I-am spus sotului ca nu vad ce este original aici, ideea a fost pusa in practica inca din seria de carti Dune. Mne, va inselati amarnic. Bear Grylls a jupuit un amarat de sarpe si in pielea astuia a pastrat urina proprie. Pe care a baut-o. Sincer, mie mi se pare ca omul asta a coborat foarte jos pe scara evolutiei. Eu preferam sa mor decat sa jupoi un animal si sa-mi beau urina. Vorbe! Toti am fi in stare de chestii inacceptabile in conditii normale, daca ar fi sa ni se testeze limitele. In orice caz, atata am ras cu hohote de povestile cu Bear Grylls, incat al meu sot s-a declarat profund jignit. Dar am o presimtire ca afurisita de carte cu supravietuirea va aparea in casa, de Iepuras.
In alta ordine de idei, as putea si eu sa scriu o carte umoristica "Cum am supravietuit SuperBlogului de primavara" ca atata m-am distrat pe grupul de facebook al competitiei, incat cred ca voi vorbi singura, prin casa, mult timp de aici inainte. No ofense, dar m-am intrebat mereu cum de se lasa organizatorii manipulati de conversatiile celor, cred ca nu mai mult de 10 persoane de pe grup, in conditiile in care participanti activi la concurs au fost vreo 60-70. Tambalaul de pe fb mi-a adus aminte de stolurile de vrabii ce zguduie tufisurile in perioada asta, patronate de cate un vrabioi rotofei si cu coada pe sus. Si mai de neinteles mi s-a parut faptul ca unele persoane nu accepta sub nici o forma ca pot lua si note mici! Asa cum am raspuns si la chestionarul trimis de organizatori dupa editia de toamna, notele se dau de la 10 la 100, iar contestatiile mi se par o idee foarte proasta. Juriile nu-ti dau o nota mica pentru ca nu ai respectat cerintele tehnice, nu scrii corect sau nu ai imaginatie, ci pentru ca nu ai compus ce sperau ei de la tine. Degeaba scrii articole de trei pagini daca n-ai atins problema din unghiul care ti-a fost cerut. Bineinteles ca ai muncit in draci si ai renuntat la somnul de frumusete, dar asta este strict problema ta personala. Mno, la romani nu conteaza ca moare si capra vecinului odata cu a ta, problema este ca a ta a murit in chinuri si tot nu e bine! Sfatul meu binevoitor pentru organizatori este sa se tina mai tari pe viitor, ba chiar sa o lase mai moale cu transparenta. Numai asa vor razbi in relatia cu vrabiile, pardon, cu participantii, pentru exemplificare vezi clipul de mai jos.
Poftim, si eu am renuntat la ceva cu SuperBlogul, am facut mai putine sticle. Dar acum mi-am revenit si iata ultimele productii.
Vaza de dimensiuni mari, in stil african |
Set tava, farfurie si vaza cu pasari si lalele |
Platou cu pasari si frunze uscate |
Łe pictezi sau le faci cu șervețele? Îmi plac foarte mult!:)
RăspundețiȘtergereAi, daca le pictam eram departe acum! Le fac cu servetele si ajustez cu culori acrilice ca sa para pictate.
ȘtergereBună draga mea!
RăspundețiȘtergereSuperbe producțiile tale!
Îmi plac la nebunie,îți admir talentul!
O duminică minunată îți doresc!
Pupici!
Multumesc!
Ștergere1. Frumoase pozele cu adaosul tau!
RăspundețiȘtergere2. prima tehnica de supravietiuire practica am vaz't-o la mine in sat: ii citisem tizului meu, Ion Prostu', ( mai astiu care dintre noi merita porecla!), pilda magarului cu doi stapani ; a aplicat si el metoda economicoasa de hranire a animalului, adica sa rabde 21 de zile. si a reusit: in a 21 zi- a murit. Magarul! Uitasem sa-i citesc si finalul pataniei lui Nastratin. Asa ca, mai bun e cacat de urs!
Decat nimic, cred si eu! E mai bun si decat canibalismul.
ȘtergereExagerezi, Spunsi..., Ce buna ar fi o halca zdravana de prospatura (o-doua) homo sapiens!
RăspundețiȘtergereUau! Sunt foarte frumoase "producţiile" tale! De ce nu îi laşi singuri pe băieţii tăi o săptămână, cu tot cu acea carte? Crezi că se vor descurca? :)
RăspundețiȘtergereNu cred ca vor gasi instructiuni pentru o omleta, probabil vor vana gugustiucii de pe pervaz.
ȘtergereBarbatii si supravietuirea, baba si nebunul..Ei, tot noi femeile suntem alea mai puternice, dar nu vor ei sa recunoasca. Vazele sunt foarte frumoase, ai talent, nu ti-l mai pierde prin locuri unde nu esti apreciata.
RăspundețiȘtergereDin pacate sunt dependenta de competitii, recunosc!
ȘtergereAi mai participat tu la concursuri si dezamagirea a fost mare.Vezi ce talentata esti si te delectezi eficient ! O saptamana plina de realizari!
RăspundețiȘtergereÎn mare parte cu ce ai scris despre SB ai dreptate, dar au fost probele de la Teatru Evreiesc (acu nu e vina mea că mai sunt doar 4000 de evrei în România şi aia bătrâni şi vor să-şi ţină 90% din spectacole în idiş) şi de la ALL (unde nici nu ştiu dacă se poate spune că a existat jurizare) unde chiar m-am revoltat. În plus enunţul probei ar trebui făcut mai sincer să înţelegem cu toţii ce vor, nu să dăm cu presupusul! Vii la gală?
RăspundețiȘtergereCei de la teatru m-au articulat si pe mine, m-a pus naiba si am scris ce cred eu despre viitorul teatrului, probabil n-au agreat esimismul meu, dar am inghitit-o ca deh, cum spuneam, eu accept jurizarea cu toata intelegerea. La ALL chiar am inteles de ce au ales acel articol, n-as fi retras premiul sub nici o forma. M-a intrigat insa faptul ca se dau pe grup explicatii care nu apar pe site si asta chiar nu e corect fata de marea masa a participantilor. Nu, nu vin la gala.
Ștergere