Cele douasprezece fete de imparat...

Aceasta era povestea mea preferata, la un moment dat, probabil pe la 5-6 ani, daca tinerea de minte nu-mi joaca vreo festa... De ce? Simplu! Pentru ca, in acele vremuri prea-fericite, visam sa fiu domnisoara si sa ma cotopenesc pe pantofii cu toc ai maica-mii, culmea elegantei in conceptia mea de copil. Povestea cred ca o stiti, este vorba despre un imparat pe care Dumnezeu l-a pricopsit cu nu mai putin douasprezece odrasle, toate de sex feminin. Numai atat si ar fi fost de-ajuns sa imi fac sepuku in locul lui...

Ca o extra optiune, odraslele erau si zbantuite, caci in fiecare noapte dispareau din castel si se mai intorceau dimineata, frante de oboseala. Mister total! Unde se duceau si ce faceau nebunaticele printese nu se stie, cert este ca rupeau perechile de pantofi ca pe surcele, in fiecare noapte. Misterul se limpezeste prin grija unui fecior banal, ca in orice basm, care descopera ca frumoasele nu faceau altceva decat sa...danseze!

 Ce mi se parea extraordinar in aceasta intriga? Nu mare lucru, dar eram indragostita nebuneste de ilustratiile cartii de povesti. Pe vremea aceea se faceau niste ilustratii splendid colorate, cartile erau in format mare, iar eu admiram din adancul inimii frumusetea detaliilor. Tin minte ca printesele erau infatisate cu parul lung pana la genunchi, buclat, imbracate in rochii largi, cu maneci infoiate si cu aspect de iie, cu buchete de flori delicate in brate si cu cei mai minunati pantofi pe care ii vazusem vreodata in viata mea! Privind retrospectiv imi dau seama ca gustul desenatorului era putin ciudat fiindca isi inchipuise pantofi cu varf ascutit si tocuri cui la tinutele cvasi-populare ale printeselor. Dar ce mai conta?! Erau idealul meu in materie de pantofi si oftam adeseori in fata pozelor, inchipuindu-ma protagonista in poveste. Nu mai spun ca pantofii erau perfect asortati la culoarea rochiilor si a florilor, fiecare printesa avea o anumita culoare ce o caracteriza.
Daca vreti sa stiti, semanau cu pantofii din poza de mai jos, eleganti si cu o forma perfecta, uitati-va bine la piciorusul fetei din ilustratia originala!

Cel mai tare ma intriga insa faptul ca printesele faceau praf, fara nici o remuscare, frumusetea de incaltari, aducandu-si parintii la disperare si in sapa de lemn, ca oricat de avut ai fi, nu e de colea sa platesti douasprezece perechi de pantofi eleganti pe zi. Astazi nu mi s-ar mai parea un capat de tara. Ba chiar as rupe si eu macar o pereche pe luna, numai sa incerc oferta de produse de pe miniprix.ro . Ca la pretul de pe site poti da frau liber imaginatiei si poti trai cele mai fanteziste povesti.

Povestea in care ai purtat prima rochie de bal...

Povestea in care ai fost la prima intalnire...

Sau povestea in care ai primit intaia slujba

Pentru experiente eficiente si totale in magazin, apelati si la aplicatiile App Store si G-Play .