Legenda primaverii, varianta adaugita si lejer modernizata

Actul I

Acum ceva timp, pe vremea cand oamenii credeau in zei, iar zeii nu erau confundati cu extraterestrii, ca in ziua de astazi, Hades era stapanul infernului. Meserie grea si cam solitara, intunecatul stapan al lumii de jos nu se putea lauda cu prea multe cuceriri la activ. Intr-o zi, satul de atmosfera grea de sulf din adancuri, Hades a decis ca este vremea sa-si ia o sotie. O fiinta diafana, luminoasa, care sa-i coloreze zilele apasator de monotone. Misiune imposibila, va dati seama ca nu s-a inghesuit nimeni sa-si schimbe nivelul de trai, la propriu, mutandu-se in lumea cealalta. Cred si eu! Ce viata poate fi aceea intre pereti de piatra de lava si hematit, nas in nas cu un sot ciufut, asprit de singuratate, despre care nici macar n-avem informatii ca ar fi fost vreun Fat-Frumos?

Zilele treceau, iar potentialele sotii se evaporau incet din preajma nedoritului pretendent, asa ca Hades a decis sa apeleze la artileria grea. Si-a trimis bufnitele si pisicile negre sa cerceteze care dintre zeite este nemaritata, “single” cum s-ar zice, ne-promisa si ne-compromisa, intelegeti ce vreau sa zic… Conasul Hades nu era numai disperat, dar avea si pretentii! Plus ca era cam greu sa gaseasca o zeita care sa nu-i fie ruda de gradul I.  Dupa indelungi prospectiuni sentimentale si genealogice, stapanul Infernului a aflat ca Demetra, zeita holdelor, avea o fata foarte frumoasa, cuminte si inteleapta, pre numele ei Cora. Asa cum se proceda in acele vremuri tulburi, Hades se infatisa in fata lui Zeus, puterea absoluta, si i-o ceru pe Cora de nevasta, crezand ca asta este suficient. Ca orice barbat puternic, Zeus se cam temea de crizele de nervi femeiesti si il avertiza pe Hades ca viitoarea soacra, Demetra, este putin dusa si cam posesiva cu fata, asa ca ar proceda mai intelept daca s-ar pune bine cu ea inainte de a-i cere mana Corei. Asta chiar era o problema! Hades nu avea habar ce inseamna sa te pui bine cu o matrioska plina de toane, cum nu avea habar ce inseamna sa cuceresti inima sensibila a unei tinere nevinovate, dar auzise el vorbe, in rarele ocazii cand calcase prin Olimp, despre o metoda infailibila pentru a atrage dragostea. Planul fiind facut, Hades fluiera dupa Cerber, cainele cu trei capete, si hotari ca a sosit momentul sa-l scoata la plimbarea pe care i-o oferea o data la o mie de ani.

Actul II

Kolok era si el un zeu in felul sau, cel al bijuteriilor din argint si pietre semipretioase. Se invartea in cele mai inalte cercuri si toate zeitele il adorau pentru produsele sale, iar partea barbateasca a Olimpului ii datora vesnica recunostinta pentru numeroasele dati cand furnizase cadouri potrivite sexului opus. Cand il vazu insa pe Hades calcandu-i pragul, cu poalele negre ale mantiei involburandu-se in jurul lui si Cerber latrand ca apucatul, Kolok crezu ca i-a sunat ceasul si cazu in genunchi, proptindu-se cu fruntea in pamantul batatorit al podelei. Dar cum ultima suflare nu se dadea dusa, Kolok indrazni sa-si inalte ochii spre aratarea dinaintea lui. Hades ii facu semn sa se ridice, apoi isi indrepta sceptrul, in tacere, spre matasurile pe care straluceau nenumaratele podoabe. Ca orice negustor cu experienta, Kolok pricepu imediat unde bate sperietoarea si simti ca ii vine inima la loc. Va sa zica infernul se lasa cotropit de emotii…Se repezi sa desfaca boccelele cu argintarie adusa de peste mari si tari, dar si cufarul ce adapostea bijuteriile Kolok , colectia de piese a mesterilor autohtoni. Numai ca stapanul intunericului stia précis ce isi doreste, pentru el nu existau culori, nu traise nicicand printre acestea. Hades arata fara o vorba spre sclipirea neagra a onixului, labradoritului si obsidianului. Kolok inghiti in sec si se repezi sa impacheteze bijuteriile alese.

Actul III

Intr-o zi, pe cand Cora zburda impreuna cu alte nimfe, culegand floricele prin poiana, pamantul s-a dechis, Hades in persoana a insfacat-o pe zeita si a disparut in adanc, cu asemenea repeziciune incat n-a fost timp sa apara martori oculari. Cam pe la miezul noptii mama Demetra s-a sesizat ca fata ei e disparuta. A efectuat cautari pe cont propriu, a lipit biletele cu poza Corei pe baobabii din curtea Olimpului, a reclamat la militia lui Zeus, dar n-a rezolvat nimic. Totul aducea a conspiratie. Furioasa ca o leoaica ranita, Demetra a contraatacat pustiind recoltele si condamnand populatia la foamete. Dandu-si seama ca a trezit un monstru, Zeus il trimise pe Hermes pe post de mediator la Hades, ca sa-i spuna sa-i dea drumul prizonierei. Hades a cazut pe ganduri, apoi a marait ca e de acord, nu inainte de a o pune pe Cora sa se impodobeasca cu bijuteriile luate de la Kolok. Fata s-a conformat, nestiind ca astfel s-a legat pentru totdeauna de regatul intunericului si de Hades.

No, era imposibil ca hoasca sa nu observe sclipirile misterioase de pe pielea alba a Corei, fata n-avea gusturi atat de rafinate, plus ca nu banuia vraja subtila in care o prinsese Hades. Ba chiar naiva fata incepuse sa-l vada cu alti ochi pe taciturnul cavaler, era chiar dragut cu pletele acelea negre ca bezna si ochii arzatori ca doi luceferi. Demetra insa ghici din prima manevrele siretului stapan al infernului si turba de suparare. Ameninta cu seceta si pustiirea intregului pamant, facu spume la gura si se jura ca va duce la extinctie specia umana care si-asa era imperfecta si necesita unele imbunatatiri substantiale.

Cu greu a convins-o Zeus pe Demetra sa renunte la Apocalipsa, nu de alta, dar daca dispareau toti oamenii, cine avea sa mai slujeasca zeilor si sa umple templele de ofrande?

Happy End

Dupa indelungi tratative, plansete si par smuls din cap, Zeus a decis ca frumoasa Cora sa stea o treime din an cu Hades, adica pe timp de iarna si doua treimi din an cu Demetra, adica de primavara pana toamna. Demetra a fost de acord, cu o conditie, aceea ca fiica ei sa lepede la iesirea din infern bijuteriile daruite de sot si sa le poarte pe cele alese de ea, simbolizand lumina, libertatea si fericirea, intr-un cuvant PRIMAVARA !

Am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea-asa! Colectia o vedeti mai jos…