Un ajutor pentru cainii care ajuta!

Pe cuvant ca nu stiam ca exista rasa de caini "ciobanesc alb elvetian" !
In vechea mea carte cu 330 de rase din toata lumea nu am gasit-o. Unde am vazut eu aceasta rasa? Ei bine, in echipa canina de salvare a Romaniei, cea care va participa anul acesta la Campionatul Mondial al Echipelor Canine de Salvare care va avea loc in Italia, intre 20 si 24 august.
Citesc ce am scris mai sus si vad cat de ciudat suna: echipa canina de salvare...a Romaniei. Ca si cum cei sase inteligenti patrupezi ar fi o trupa de super-eroi pregatiti sa ne salveze tara din cine stie ce situatie exploziva. Suna amuzant, dar realitatea este ca aceste animale sunt antrenate sa faca fata unor situatii la limita. Centrul de Educare Canina Cdec din Craiova este centru pilot national de selectie si formare a cainilor de cautare-salvare si a voluntarilor ce vor sa se implice in astfel de actiuni. Cat de importante sunt aceste activitati?

Un pat pentru orice vârstã

Despre odrasla mea am aflat cã s-ar putea sã fie un copil cam zbânţuit încã de la prima radiografie fãcutã în timpul sarcinii. L-am rugat frumos pe doctor sã ni-l tragã în pozã, iar doctorul ne-a zis cã îl trage dacã reuşeşte sã-l prindã nemişcat. In orice caz, în timp ce bebeul fãcea şpagatul pe douã scaune, doctorul şi-a dat seama cã este bãiat. Bun doctorul ãsta, de vreme ce a vãzut sexul copilului de la prima radiografie. In prezent, ştiind ce tupeist am la uşã, stau şi mã întreb dacã nu cumva atunci i-a arãtat doctorului degetul, iar doctorul a crezut cã vede altã parte a corpului. Nu m-aş mira…Personalitatea puştiului era gata formatã, de asta nu mã îndoiesc. Nu numai cã îşi fãcea de cap în burta mea, dar o fãcea numai când mã odihneam şi eu, iar dupã naştere ne dãdea bãtãi de cap cu mâncatul. Adicã era agitat, mofturos şi cu spirit de contrazicere, chestie care nu s-a schimbat deloc între timp!

Elementar(-l), bio, natural

Am vazut pe mai multe site-uri ca se vorbeste despre produse naturale, ecologice (sau bio) folosindu-se acesti termeni in devalmasie, intelegandu-se oarecum acelasi lucru general, adica produse prietenoase cu corpul nostru, dar si cu mediul. Dar exista diferente destul de mari intre ceea ce inseamna produs natural şi ceea ce poate fi catalogat ca ecologic sau bio.

Asadar, produsul ecologic este obtinut din ingrediente provenite din agricultura ecologica si este recunoscut ca atare printr-o certificare specifica. Agricultura ecologica are standarde foarte precise si este sinonima cu agricultura organică sau bio-. Principiile de baza in acest sistem sunt impactul minim asupra mediului si lipsa oricaror aditivi chimici de sinteza. Produsele declarate ecologice afiseaza obligatoriu pe ambalaj sigla unui organism de certificare care reprezinta garantia pentru acel produs. Nu exista sigla, atunci nu avem produs ecologic orice s-ar spune intr-o reclama. Simplu, nu ?

Aventura marina - Ep.2- Mamaia, cea din amintiri

IIE se scrie cu doi de "i" - campanie de informare pentru cei care nu stiu cum se scrie "iiiiiieeeee...".

Tot o campanie de informare se desfasura si pe plaja din Mamaia, numita "Pescuieste sanatate". Domnisoara care ne-a dat pliantul, ne-a aratat ca este un proiect cu fonduri europene, derulat prin POP-Programul Operational pentru Pescuit. Mai precis, actiunea este menita sa-i constientizeze pe cetateni sa manance mai mult peste, incurajand astfel activitatea agentilor economici care se ocupa cu cresterea pestelui, a fructelor de mare sau cu pescuitul. Asta mi-a adus aminte de lozinca de vesela amintire "Nici o masa fara peste". Pfui, ce ironie! Am schimbat regimul si acum implementam cu fonduri capitaliste principiile comuniste.

Aventura marina-Ep.1-Despre prognoza meteo. Again!

IIE se scrie cu doi de "i" - campanie de informare pentru cei care nu stiu cum se scrie "iiiiiieeeee...". Daca mai vad pe undeva scris "ie" imi fac sepuku in zori de zi, asa ca voi pune propozitia de mai sus, din cand in cand, la inceput de articol. Nu de alta, dar aspir la o viata mai lunga.
Si acum sa trecem la biznis.
Dupa cum spuneam saptamana ras-trecuta, forta superioara care imi guverneaza destinul, mi-a daruit un sejur la Mamaia, bineinteles prin intermediul altor forte, mai lumesti, numite BlogAwards si Compania DDD carora le multumesc din nou. Duminica trecuta, in toiul ultimelor pregatiri, am constatat ca imi mai trebuie cate ceva asa ca am iesit in oras. M-am intors teapana de frig si cu niste nume de sfinti intre dinti, ca eu nu vizionez stirile si implicit buletinul meteo recitat de Busu.

Ceea ce NU stii poate fi esential...

Ca in cazul unor lucruri extrem de comune... Ne sunt atat de familiare, le utilizam atat de des, incat rareori vedem mai departe de ceea ce ne sare in ochi. Regula se aplica inclusiv alimentelor. Ma indoiesc ca cineva se uita la franzela cea de toate zilele si se intreaba cum a fost recoltat graul din care e framantata, daca a fost potopit de buruieni, unde a fost depozitat, ce varsta avea brutarul care a supravegheat procesul de fabricatie, daca firma e in pragul falimentului sau daca prospera, daca patronul mai are si alte afaceri, principii sanatoase, credit la banca sau ambitii nestiute. Cu alte cuvinte ne multumim sa constatam ca franzela e bine facuta, are ingrediente cat de cat acceptabile, se taie frumos pentru sandwich-uri si nu mucegaieste chiar a doua zi.

Despre infidelitate si evolutia speciei

Mai sunt câteva ore pânã când mã voi urni din casã spre zãri la fel de reci…Astãzi a fost o zi bulversantã, nu înţeleg ce fel de iunie este acesta, probabil unul tipic pentru încãlzirea globalã, ca sã fiu ironicã. Paradoxal, rãcirea chiar este un rezultat al încãlzirii globale. Dar nu înţeleg de ce de astãzi când plec eu în vacanţã… In orice caz mã plictisesc, aşteptarea îmi omoarã şi bruma de entuziasm rãmasã, aşa cã sunt tocmai pregãtitã sã fabulez pe tema infidelitãţii, o temã propusã pentru promovarea cãrţii “Jurnalul unui infidel” de Alexander Green.

Despre zane

Deoarece de luni sunt intr-un mic sejur la mare, probabil ca ma voi deconecta totalmente de blog, mail, facebook si restul netului. Va fi o experienta interesanta...Nu zic ca facebook-ul mi-ar lipsi cine stie ce, am invatat sa nu mai clicuiesc toate prostiile distribuite de altii dar, din cand in cand, mai apare si cate o chestie care merita impartasita. Ca acest site, http://www.amybrownart.com , al unei doamne ce confectioneaza figurine din rasina, un soi de statuete si decoratiuni de poveste. Zic de poveste deoarece pare sa fie atrasa de zane (fairies). Lumea lui TinkerBell imi este si mie extrem de simpatica, nu degeaba rade fiu-meu de mine ca nu am ratat nici un film din seria de desene animate. Nu mai departe de ieri am vazut "Regatul Secret", un film extraordinar de frumos animat, tot cu lumea magica a zanelor.
Artista Amy Brown merge numai pe "fantasy art" si trebuie sa spun ca imi plac grozav si statuetele, dar si semnele de carte, cartile de colorat, figurinele suspendate, magnetii, placutele de pus pe perete... O lume maaaareee, plina numai cu zane. Multi ar spune ca nu agreeaza astfel de dulcegarii prin casa. Mie mi se par reusite, pot fi ornamente pentru hol, bucatarie, camerele de fetite. In orice caz nu cad in capcana kitschului, asa cum se intampla cu multe decoratiuni intalnite prin magazinele noastre. Iata cateva mai jos!

 

Din seria zanelor de ceai si cafea...

Carte de colorat

Figurine de atarnat

Figurine de atarnat

Set de 4 felicitari

Pandantiv din argint

Cercei din argint

Placute pentru perete

Dust in the wind...

Lumea virtuala este un lucru pozitiv, ajungi sa cunosti o gramada de oameni.
De fapt, doar ai impresia ca ii cunosti. De fapt, nu stim absolut nimic unii despre altii in afara de ceea ce citim la profilul de utilizator. Sau ce scapam prin scrierile noastre... Nu stim nimic despre dramele celorlalti, despre framantarile, accidentele, evenimentele, trairile celorlalti. De doi ani de cand bantui printre bloguri am vazut venind si plecand cativa oameni. Atunci cand cineva nu mai posteaza de cateva luni este imposibil sa nu te intrebi ce s-a intamplat. Sau sa nu simti o cat de mica strangere de inima. Fiecare incepe un blog din o oarecare pasiune pentru a-si impartasi viata cu ceilalti si, ca orice pasiune, aceasta aplecare nu dispare niciodata. Decat daca cel in cauza nu renunta, fortat de imprejurari, la a mai scrie. Iar cauzele pot fi multe, bune sau rele. Uneori afli dupa o perioada lunga ce s-a intamplat si parca nu-ti vine sa crezi ca undeva, dincolo de virtual, pandeste lumea mai aspra, mai nemiloasa a vietii reale. Aceea in care orice este posibil...
Melly este unul dintre oamenii care au plecat, din pacate nu numai din universul virtual. Sper ca a gasit o lume perfecta, calda si pastelata, la fel ca picturile pe care ni le arata in posturile ei.
Dispozitia mea arata ca in clipul de mai jos...

Parfum şi putere într-o linguriţã de miere

Când eram mici aveam obiceiul sã mestecãm flori…salcâm, iasomie, tei, mâna Maicii Domnului … Câteodatã stau şi mã gândesc cã nu atât curiozitatea de copil, cât parfumul minunat şi nectarul dulce mã fãceau sã gust florile. La urma urmei, era acea dorinţã instinctivã de a ajunge la proprietãţile acestor plante. Probabil din acest motiv ne fascineazã mierea atât de mult! Este produsul minune care reuşeşte sã ne ducã mai aproape de sãnãtatea oferitã de plante.

Jurnal de weekend

Astazi am fost home alone. Clasa lui fiu-meu a plecat in excursia de (cvasi)final de scoala, tocmai hat, in Parcul Natural Comana, la Giurgiu bre, vreau sa zic... Nu, nu e departe, exagerez! Sotul meu a fost insotitorul din acest an, vara trecuta pe mine a cazut magareata. Ideea cu parcul Comana a fost a doamnei invatatoare, mie mi s-a parut interesant, desi vorbim despre o padure de campie plus ceva stufarisuri, mlastina sau ce-o mai fi pe-acolo. Eu, stiind ca intrarea in parc, ca arie protejata, costa ceva deoarece zona are o administratie proprie, m-am straduit toata saptamana sa ma conversez cu oamenii de acolo. Am parlamentat la telefon si pe mail cu trei persoane, sa aflu daca se asigura ghidaj grupului, ca nu poti sa te azvarli in necunoscut cu 30 de copii fara sa stii pe unde umbli. Parlamentarile au fost oarecum in van, astia de la parc par un pic detasati, ii inteleg totusi ca este duminica, sarbatoare, asa ca poate voiau sa stea acasa. Dar puteau sa o spuna mai clar!

Si a fost Ziua Mediului

Ziua Mediului a fost joi, pe 5 iunie.
Ca in fiecare an ne-am petrecut aceasta zi a lucratorilor intr-ale protectiei mediului in mijlocul naturii. Pai, cum altfel? Macar in aceasta zi sa uitam ca exista si restul lumii, acea parte pe care nu o intereseaza problemele de mediu, ci doar bunastarea personala, imediata si cu orice pret.
In acest an am purces spre Valea Doftanei, una dintre cele mai frumoase din zona montana a Prahovei si am ales sa ne oprim la barajul Paltinu, unul dintre acele mari si neverosimile lacuri de acumulare create pe vremea comunistilor. Va spun imediat de ce neverosimil... Am nimerit o zi perfecta, senin, nici un front atmosferic, doar vanticelul creat in jurul lacului, de curentii de aer.

Despre pasari, balti si prognoza meteo...

Saptamana trecuta, fix in ziua in care se anunta codul portocaliu si toata lumea era pe metereze, asteptand sa ploua pe ruptelea, ne programasem o iesire de serviciu intr-o zona cu balti pe care nu o mai vazusem de multicel... Numai ca eu, mai firoscoasa, cand am auzit ce deluvii anuntau astia la tv, am dat inapoi. Dimineata privisem cerul cu mare incordare, de la etajul 10, si concluzionasem ca era prea negru in toate directiile, ca sa batem drumul pe coclauri. Credeam eu ca vin potopuri imposibil de depasit... Am luat o teapa de zile mari , ca Ploiestiul a fost doar innorat, fara sa vedem vreo picatura din mult trambitata ploaie cu spume, ba chiar era caldicel si foarte placut. Cu mare necaz din cauza zilei pierdute am reprogramat iesirea pentru astazi.

Despre un ten fericit...

Dacã sunteţi din categoria celor care nu au avut niciodatã probleme cu tenul, vã puteţi considera o persoanã extrem de norocoasã. Dar, din experienţã, vã pot spune cã astfel de persoane nici nu realizeazã ce avantaj formidabil au. Nu te-ai strãduit niciodatã sã-ţi ameliorezi cearcãnele, petele, punctele negre, ridurile, uscãciunea, deshidratarea, excesul de sebum, inflamaţiile sau alte inconveniente ale tenului? Aflã cã faci parte dintre cazurile extraordinare, rarisime. Bine, existã şi cazul în care s-ar putea sã fii genul care sã nu dea prea mare atenţie felului în care se prezintã pielea, dar mã îndoiesc sincer, mai ales dacã eşti femeie.