De fapt, doar ai impresia ca ii cunosti. De fapt, nu stim absolut nimic unii despre altii in afara de ceea ce citim la profilul de utilizator. Sau ce scapam prin scrierile noastre... Nu stim nimic despre dramele celorlalti, despre framantarile, accidentele, evenimentele, trairile celorlalti. De doi ani de cand bantui printre bloguri am vazut venind si plecand cativa oameni. Atunci cand cineva nu mai posteaza de cateva luni este imposibil sa nu te intrebi ce s-a intamplat. Sau sa nu simti o cat de mica strangere de inima. Fiecare incepe un blog din o oarecare pasiune pentru a-si impartasi viata cu ceilalti si, ca orice pasiune, aceasta aplecare nu dispare niciodata. Decat daca cel in cauza nu renunta, fortat de imprejurari, la a mai scrie. Iar cauzele pot fi multe, bune sau rele. Uneori afli dupa o perioada lunga ce s-a intamplat si parca nu-ti vine sa crezi ca undeva, dincolo de virtual, pandeste lumea mai aspra, mai nemiloasa a vietii reale. Aceea in care orice este posibil...
Melly este unul dintre oamenii care au plecat, din pacate nu numai din universul virtual. Sper ca a gasit o lume perfecta, calda si pastelata, la fel ca picturile pe care ni le arata in posturile ei.
Dispozitia mea arata ca in clipul de mai jos...
Îmi pare rău să aud astfel de lucruri...
RăspundețiȘtergereAi dreptate!Ne atasam unii de altii,dar stim atat de putine unii despre altii,pentru ca se feresc sa o faca.Eu nu prea umblu de mult pe-aici,dar nu am fost de loc secretoasa.Mai sunt cativa care ne povestesc mai mult despre ei.E greu cand cineva dispare din lumea asta virtuala,dar dureros cand moare,mai ales ca eu ,sunt cam in prima linie a frontului.Numai bine!
RăspundețiȘtergereAsta pentru ca blogul este un mod de refula in virtual, de a-ti crea alta lume, de a polei ceea ce in viata reala pare ponosit. Este o greseala sa crezi ca poti cunoaste pe cineva astfel.
ȘtergereLa ea am vazut prima data Jurnalul unei femei simple, lumea virtuala urmeaza aceleasi reguli ca si cea reala, venim si plecam cand ne-a venit vremea
RăspundețiȘtergere