Aventura marina - Ep.2- Mamaia, cea din amintiri

IIE se scrie cu doi de "i" - campanie de informare pentru cei care nu stiu cum se scrie "iiiiiieeeee...".

Tot o campanie de informare se desfasura si pe plaja din Mamaia, numita "Pescuieste sanatate". Domnisoara care ne-a dat pliantul, ne-a aratat ca este un proiect cu fonduri europene, derulat prin POP-Programul Operational pentru Pescuit. Mai precis, actiunea este menita sa-i constientizeze pe cetateni sa manance mai mult peste, incurajand astfel activitatea agentilor economici care se ocupa cu cresterea pestelui, a fructelor de mare sau cu pescuitul. Asta mi-a adus aminte de lozinca de vesela amintire "Nici o masa fara peste". Pfui, ce ironie! Am schimbat regimul si acum implementam cu fonduri capitaliste principiile comuniste.
Domnisoara responsabila cu agatatul plimbaretilor din zona ne-a pus sa semnam un tabel cum ca am luat la cunostinta ca pestele e sanatos, apoi s-a scuzat ca epuizase calendarele si agendele promotionale. Dar ne-a invitat sa trecem a doua zi pe la cortul de pe plaja, ca urmau sa reinnoiasca stocul de materiale informative. Am zis pas si toata saptamana m-am ferit de peste ca de dracu, ca sa fiu Gica Contra. Daca doriti amanunte, site-ul proiectului este www.pescuieste-sanatate.ro .
In alta ordine de idei am regasit statiunea Mamaia, la interval de zeci de ani, ca ultima oara am fost acolo in copilarie, schimbata profund. Nu-mi dau seama daca in bine, chiar si pe vremea mea avea un farmec aparte, era o bijuterie pe-atunci. Acum incearca sa se modernizeze, unele puncte de atractie pe care le mai tineam eu minte au fost depasite si s-au paraginit, au rasarit altele, mai noi, mai zgomotoase, mai stralucitoare.

Ca palmierii de pe promenada. Promenada asta este ceva de pomina! Este o zona pietonala lata cat autostrada, frumos pavata si care porneste din spatele Hotelului Majestic si mergeeeee ... mergeeee ...pana hat, dincolo de telegondola, spre sudul statiunii. De-o parte si de alta sunt numai hoteluri, marketuri, magazine, terase, restaurante si vanzatorii la botul calului de porumb, hamsii si altele. Alaturi de hamsii si porumb, pietre de capatai printre amintirile mele, se vand acum si nachos, 10 lei cutia, feriti-va sa dati banii, sunt niste chestii fara gust greu de ingurgitat. Porumbul fiert/copt era 5 lei stiuletele, dar cred ca smecherasii de vanzatorii taiau coceanul in doua, ca parea cam firav. Hamsiile nu le-am incercat, chioscurile unde se comercializau aratau cam dubios.
Tot din amintiri mi-a rasarit si numele restaurantului Casa Romaneasca, strans invecinat cu Terasa Taraneasca unde am luat pranzul in fiecare zi din cauza menu-urilor la 14 lei. Au oamenii noua menu-uri, combinatii diverse de ciorbe si felul doi, la alegere, la pret fix. Mi s-a parut foarte avantajos. Cea mai buna pizza pe care am mancat-o eu vreodata am servit-o la terasa Sabroso din fata hotelului Majestic, la preturi de 16-20 lei pentru un diametru al blatului de 30 cm. Pe la restul teraselor pizza urca la 22-24 lei. Mi-a placut faptul ca peste tot am fost serviti prompt, nu ca altadata cand asteptam o groaza sa vina mancarea.

 Alt lucru pe care mi l-am adus aminte a fost la plaja... Fundul apei este valurit, inaintezi, te adancesti, dupa care te ridici, ca si cum ai iesi dintr-un sant. Ceea ce nu retineam insa era nisipul plin de scoici al plajei. Erau atat de multe cochilii sfaramate in bucati mari incat, pe alocuri, era neplacut sa mergi in picioarele goale. Probabil din aceasta cauza plaja s-a umplut de sezlonguri, nu mai gasesti portiuni mari, libere, cel putin in zona frecventata de mine. Deh, totul este privatizat, totusi nu incepusera sa incaseze taxe pentru ocuparea acestora.
Ceea ce m-a deranjat si uimit in acest sejur a fost faptul ca nici nu parea ca a inceput sezonul. Zona promenadei era inca in lucru, se terminau de pus pavele si de astupat canalizarea laterala, se montau bancile. La randul lor patronii de-abia se apucasera de renovari si reparatii. Existau santiere care stricau tot farmecul unei plimbari. Langa noi se construia un hotel imens, parcarea era blocata ca se asfalta, altii bagasera pickamerele, vopseau gardul (cu leopardul inauntru!), spargeau, carau materiale. Era o fojgaiala de nedescris! La hotelul lui Hagi se construia o noua aripa, ceva care semana cu un spital, imens si fara pic de personalitate arhitecturala, era oribil! 

Dar Majesticul unde am stat, pot sa spun ca este cu mult gust aranjat. Hotelul are in jur o gradina in stil japonez foarte frumoasa, in poza se vede zona piscinei si o salcie foarte batrana, cred ca bate suta de ani, desi avea o scorbura ca o gaura imensa in trunchi. Pe laterala piscinei sunt aparate de fitness, o piscina pentru copii, cu tobogan, un jacuzzi si o sauna.
Intr-una din zile am batut drumul pana in sudul statiunii, in parcul de distractii. Tiribombele nu prea aveau clientela, zona este un amestec de magazine ieftine si diferite chestii specifice parcului.

Cea mai buna afacere a fost faptul ca am vizitat o expozitie de animale de-abia deschisa unde am vazut cateva dintre cele mai letale creaturi: serpi cu clopotei, tai-pan, mamba, cobra regala, anaconda, caiman, tarantule. Ba, sarpele cu clopotei s-a uitat fix la noi prin geamul terariului si si-a scuturat varful cozii, semn de avertisment ca ne-ar fi atacat daca nu era sticla la mijloc.
In afara de serpi, statiunea gemea de copii de toate varstele si dimensiunile. Ziceai ca era congresul plozilor, tot poporul isi adusese odraslele la mare, profitand de "Litoralul pentru toti". In orice caz parea litoralul pentru toti copiii si cainii deopotriva deoarece am zarit si o puzderie de catelusi scosi de asemenea la aer curat. Ma intreb daca stapanii ii tineau cu ei in camerele de hotel.
Am sa inchei spunand ca cel mai mult m-au impresionat platanii seculari de la mijlocul promenadei, niste arbori fenomenali de care eu nu imi aduc aminte, desi trebuie sa fi fost acolo si in copilaria mea.