Jurnal de weekend

Astazi am fost home alone. Clasa lui fiu-meu a plecat in excursia de (cvasi)final de scoala, tocmai hat, in Parcul Natural Comana, la Giurgiu bre, vreau sa zic... Nu, nu e departe, exagerez! Sotul meu a fost insotitorul din acest an, vara trecuta pe mine a cazut magareata. Ideea cu parcul Comana a fost a doamnei invatatoare, mie mi s-a parut interesant, desi vorbim despre o padure de campie plus ceva stufarisuri, mlastina sau ce-o mai fi pe-acolo. Eu, stiind ca intrarea in parc, ca arie protejata, costa ceva deoarece zona are o administratie proprie, m-am straduit toata saptamana sa ma conversez cu oamenii de acolo. Am parlamentat la telefon si pe mail cu trei persoane, sa aflu daca se asigura ghidaj grupului, ca nu poti sa te azvarli in necunoscut cu 30 de copii fara sa stii pe unde umbli. Parlamentarile au fost oarecum in van, astia de la parc par un pic detasati, ii inteleg totusi ca este duminica, sarbatoare, asa ca poate voiau sa stea acasa. Dar puteau sa o spuna mai clar!

Asadar, ce face o femeie singura acasa? Pai, imi programasem o groaza de treburi, dupa care mi-am amintit ca este sarbatoare si am taiat curatenia de pe lista. Nu sunt eu habotnica, dar nici nu-mi place sa sfidez autoritatea, asa ca am fost fericita sa-mi pot continua vizionarea la Urzeala Tronurilor. Dupa cateva ore, intrerupte doar ca sa fac de mancare si ceva cumparaturi, pot sa ma declar satisfacuta ca sunt la zi. Adica la episodul 9 din sezonul 4, cel care ruleaza in prezent pe HBO. Serialul asta m-a tinut cu sufletul la gura, mare este domnul George R.R.Martin, jos palaria! Maine se pune pe wall episodul 9 si mai este doar unul, apoi se incheie sezonul. Nici ca mai am rabdare! Autorul acestei epopei are o minte mareata la propriu. Ca sa iti imaginezi o intreaga lume si sa porti actiunea si intriga pe atatea planuri, sa tii in mana atatea personaje, familii, povesti, este dincolo de puterea unui scriitor obisnuit. De ce spun asta? Ieri am reusit sa termin o carte cu un titlu promitator, dar care a fost o mica dezamagire.

"Shangri-La, crucea de sub Antarctica" este incadrata in colectia "Suspans" a editurii Nemira si este opera spaniolului Julio Murillo. Pe coperta scrie ca a luat premiul pentru roman istoric Alfonso al X-lea. Poate nu inteleg eu definitia romanului istoric! Eu credeam ca actiunea unui roman istoric se petrece intr-o epoca istorica oarecare. Mno, la Shangri-La actiunea se petrece fix in zilele noastre, numai ca punctul de plecare este la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial. As zice mai degraba ca este o poveste despre conspiratii, Ultima Thule fiind organizatia nazista despre care se tot pomeneste in carte. Ei bine, subiectul nu este chiar o revelatie, dar m-au surprins unele amanunte istorice pe care nu le cunosteam. As zice ca fara aceste picanterii conspirationiste n-as fi trecut de pagina zece. Stilul autorului in a croi intriga mi se pare putin cam simplut, iar dialogul pare nefiresc pe alocuri. Iar finalul, oh, Mon Dieu! Este atat de rasuflat ca mai sa mi se aplece. S-ar putea sa fiu eu prea carcotasa, dar un thriller scris de un spaniol, pur si simplu nu merge! Ori ne-au spalat americanii creierul cu modul lor comercial, formidabil, de a scrie sau de a face filme. In orice caz, cartulia are 432 de pagini si o gasiti la oferte speciale cu numai 10 lei daca va pasioneaza speculatiile despre moartea lui Adolf Hitler si evacuarea nazistilor spre zari mai calde la finalul razboiului. Nu zic ca teoria din carte nu e verosimila, ba chiar este foarte verosimila, numai ca autorul n-a stiut sa o prezinte suficient de palpitant.
Intre Urzeala Tronurilor si Shangri-La am manjit o farfurie si un platou. Ca sa nu zic ca n-am fost productiva!