Garfield pentru totdeauna!

In familie ne plac pisicile. Sunt pe locul I in lista de pet-uri pe care ni le dorim. Si ne mai place umorul sec. Fin. Putin sadic, putin mai...englezesc. Concluzia? Suntem fani inraiti ai lui Garfield, motanul portocaliu, obez, foarte lenes, extrem de egoist, dar cu o incalculabila doza de charisma pisiceasca.

Inainte de a descoperi benzile desenate cu Garfield, am vizionat cu mare amuzament show-ul animat de pe postul de televiziune Boomerang . Acum, ce sa zic? Din cauza lui fiu-meu, vrand-nevrand, ne-am pus la punct cu "tot ce misca" in materie de desene animate. Ba, chiar a trebuit sa acceptam faptul ca in ziua de azi exista o multime de producatori de animatie, cu cele mai diferite stiluri de regiza, desena, colora astfel de filme. Cel mai greu a fost sa ne obisnuim cu gusturile copilului. Seriale pe care noi, ca adulti, nu le-am agreat, din punct de vedere estetic sa zicem, s-au dovedit extrem de educative si antrenante pentru copil. Pana la urma ne-am resemnat cu ideea ca, in prezent, exista si altceva in afara de clasicele Disney din amintirile noastre.
Veti spune ca "Tom si Jerry" sunt inegalabili si, daca tot ne plac pisicile, ar trebui sa le iubim in continuare. Le iubim, cum sa nu?, fac parte dintr-o epoca indepartata plina de clipe minunate, dar este imposibil sa nu remarci faptul ca vechile filme cu acesti eroi nu au putut fi depasite ca inspiratie, umor, gaguri, de cele facute in ultimii ani. "Tom si Jerry" este unul singur, acela de demult pe care il stim cu totii.

Dar, sa revenim la Garfield! Dupa ce am vazut cateva episoade pe Boomerang, au inceput sa apara pe piata revistele. A urmat furia colectionarii acestora, nu am ratat nici un numar. In acest fel am aflat ca respectabilul pisoi este creat de un american, Jim Davis, si are o venerabila varsta de...ssst! Motanului portocaliu nu-i place sa i se aminteasca varsta, dar va suflu eu ca e "conceput" prin anii '70.
Creat la vremea aceea ca o alternativa la abundenta de filme cu caini, Garfield a prins rapid la public din cauza realismului cu care este creionat personajul. De fapt, Jim Davis, crescut la o ferma, cu multe necuvantatoare prin preajma, chiar este un bun cunoscator al firii pisicilor. Aceste feline independente, greu de controlat, pline de personalitate, aveau nevoie doar de un om care sa dea glas sarcasmului ce le caracterizeaza. O idee geniala!
Citind benzile desenate am ajuns sa apreciez umorul sec al dialogurilor si situatiilor. As fi putut jura ca Jim Davis este englez sadea. Cinic, ironic si spumos, uneori primind lectii pentru rautatea sa, Garfield a fost menit sa placa publicului adult, nu neaparat copiilor. Iar eu am constatat ca ma face sa rad in hohote.

The Garfield Show, una dintre seriile animate, cea difuzata in prezent si pe Boomerang, a fost lansata in 2008 in Franta, apoi in 2009 in SUA si prezinta diferente subtile fata de banda desenata.
Filmul de desene animate ESTE ADAPTAT pentru copii. Pe scheletul personajului creat de Jim Davis, uneori dificil de inteles, au fost construite povesti frumoase despre cum poti indrepta lucrurile chiar atunci cand gresesti grav fata de ceilalti. Rautatea, ironia, trasaturile mai putin educative (cum este aplecarea personajului spre a-l brutaliza pe catelusul Odie sau devorarea pasarelelor) au fost suprimate. Episoadele au o latura morala bine evidentiata.
Si astfel The Garfield Show devine un serial pentru toata familia, pentru posesorii de pisici care se vor distra copios recunoscand comportamentul animalelor lor si pentru ne-posesorii de feline care vor ajunge sa-si doreasca una. Fiu-meu intra in a doua categorie, dezvoltand o pasiune pentru pufoasele in discutie, mai ales pentru cotoii portocalii.
Cea mai buna dovada a charismei lui Garfield este faptul ca sotul meu sta si casca gura la nazbatiile lui. De obicei este reticent si extrem de critic, rareori gaseste ceva care sa nu-l plictiseasca. El chiar este genul de om care a ramas fidel desenelor clasice realizate de Disney. Si totusi, in timp, a ajuns sa indrageasca clipele petrecute cu motanul cel dolofan. Comenteaza episoadele, se distreaza cu adevarat.
Daca nu sunteti in tema cu povestea si va intrebati ce poate fi atat de atractiv, voi enumera mai jos cateva caracteristici ale principalelor personaje:

 -          -Garfield este grasun si teribil de lenes, totul grefat pe un cinism accentuat mai bine in banda desenata. Glumele despre cat mananca sau doarme pisoiul sunt inepuizabile. Activitatile lui favorite sunt somnul,  statul la tv si butonatul telecomenzii, farsele pe seama lui Jon, terorizatul postasului;

-          -Stapanul eroului nostru este Jon Arbuckle, un creator de benzi desenate, impiedicat, uneori prostut si vesnic in cautarea unei partenere;

-         - Tovarasul de domiciliu al lui Garfield este Odie, un catelus vioi, dragastos si naiv, cel care incaseaza toate rautatile motanului portocaliu;

-          -Arlene se vrea a fi iubita lui Garfield, o pisicuta roz (!) care nu reuseste sa inteleaga ce ganduri are acesta de fapt;

 -          -Nermal apare pe parcurs in poveste, este un pisoi gri cu inclinatii narcisiste si rivalul declarat al lui Garfield, incercand tot timpul sa-i ia locul in casa si in inima lui Jon;

-          - Soarecii joaca un rol important, sunt locatari permanenti ai casei si prietenii lui Garfield, incapabil sa revina la instinctele primare si prea ahtiat dupa lasagna ca sa-si mai aminteasca ce mananca de fapt o pisica;

-          -Liz, doctorul veterinar, si in cele din urma  prietena lui Jon, pare sa fie singura fiinta cu capul pe umeri din tot filmul.

Dupa cum spuneam la inceput, n-am ratat nici un film de desene animate din grila Boomerang. Pe parcurs mi-am dat seama ca intre “Tom si Jerry” si “The Garfield Show” exista totusi o mare diferenta. Primul se bazeaza pe efectele vizuale, pe comicul situatiilor, nu are dialog si, in consecinta, prinde mai bine la copiii mai mici. Al doilea exceleaza in replici inspirate, are mai multe personaje umane si poate fi o lectie si pentru adulti.
Si daca mai exista cineva care inca nu s-a indragostit de Garfield, iata cateva din mostrele de sarcasm ale acestuia:

Jon: “Ce mai e nou, Garfield?”
Garfield:“Ei bine…King-Kong este pe acoperis si doboara avioane. Intreaga planeta este devastata de extraterestrii mancatori de creiere… Dar, MAI IMPORTANT, FARFURIA MEA ESTE GOALA!!!”
Sau:
Jon: “Cateodata este greu sa-ti exprimi sentimentele cele mai profunde”
Garfield: “Prostii! IUBESC SUNCA! Poftim, e randul tau.”
Sau:
Garfield se uita in oglinda si exclama: “Oh, nu, un rid! Oh, nu, un fir de par alb! Oh, nu, un fir de par alb si ridat!
Sau:
Jon: “Azi dimineata aveam un bol de cereale cu capsuni . Cand m-am intors cu spatele, un soarece le-a mancat. Ce ai de spus despre asta, Garfield?"
Garfield: “Cuuuum, avem capsuni?!”
 
Si tot asa…Nu este niciodata tarziu sa deveniti fani Garfield.