Lecturi de concediu

Saptamana ce tocmai se incheie am fost intr-un mic concediu... M-am bucurat de vacanta pustiului, ne-am culcat la 12 si ne-am sculat tot la 12. Glumesc. De fapt ne-am sculat la 11. Cateodata imi imaginez cum ar fi viata, ca o continua huzureala. Apoi imi dau seama ca unii chiar traiesc asa si nici macar nu apreciaza acest dar al sortii.
In acest concediu am reusit sa rezolv unele lucruri gospodaresti, altele propuse au ramas tot in acest stadiu nedefinit, dar ma bucur ca am reusit sa termin de citit ultimele carti pe care le achizitionasem. Faptul ca am facut sticle nu se pune la socoteala, asta este o treaba permanenta.

"Padurea" irlandezei Tana French mi-a creat unele frustrari puternice la final. Se vede ca fost un roman de debut. Scriitoarea ar fi trebuit sa judece mai pe indelete inainte de a creiona intriga si inainte de a o incheia. Fara sa o incheie de fapt. Cartea este un roman politist extrem de laudat, aparut la noi la editura RAO, castigator al Premiului Edgar pentru debut, in anul 2007. Recunoasterea este binemeritata, odata ce o incepi nu o mai lasi din mana. Eu am cumparat cartea in format hardcover, cu supracoperta, avand 570 de pagini. Destul de voluminoasa pentru o poveste politista, nu? M-au atras recenzia si multimea de premii si s-a dovedit ca nu m-am inselat in alegere.
Pe scurt, este vorba despre doua povesti pline de mister ce ajung sa se intretaie. Cu mult timp in urma, intr-o localitate din vecinatatea unei paduri are loc o drama cu tenta supranaturala. Trei copii, buni prieteni, obisnuiti sa se joace in padure, dispar. Dupa o actiune de cautare in forta este gasit unul singur, un baiat in stare de soc, incapabil sa-si mai aminteasca ce se intamplase. Peste ani, acest baiat ajunge politist in brigada criminalistica si primeste un caz de disparitie al unei fetite, in exact localitatea de bastina. De aici incep sa apara elemente comune ale povestilor, faptul ca politistul se incapataneaza sa preia cazul, in ciuda faptului ca este implicat emotional si vulnerabil, face ca romanul sa te tina in priza cu adevarat.
Si totusi au fost cateva chestii care nu mi-au placut deloc. Autorul cartii, desi este femeie, povesteste la persoana I, din perspectiva eroului povestii, deci a unui barbat. Si asta se vede! Autoarea insista pe starile si sentimentele personajului, ceea ce induce ideea de slabiciune, neplacuta pentru un  personaj politist. Autoarea nu are cum sa priveasca lucrurile din perspectiva "barbateasca", la fiecare cuvant se ghiceste sensibilitatea feminina. Un roman politist este mai concis, mai logic, mai zgarcit cu dulcegariile.
A doua frustrare, mare de tot, mi-a fost data de "neterminarea" povestii. Povestea din trecut este lasata balta, cazul ramane neelucidat, eroul nu isi aminteste ce s-a intamplat cu el si prietenii sai in acea padure. Cand am vazut ca se termina filele cartii si nu se explica deloc ce se intamplase mai inainte, am crezut ca explodez de nervi. Dupa ce, pe tot parcursul actiunii, autoarea sugerase diverse chestii supranaturale si imi daduse sperante cu niscai creaturi legendare, pana la final totul se fasaie lamentabil. A fost cea mai proasta alegere din partea scriitoarei, chiar neprofesionala as zice.
In rest, cu exceptia unor scene mai trase de par si intorsaturi nefiresti, cartea reuseste sa impresioneze. Cat priveste intriga politista in sine, nu pot spune ca deznodamantul este cu totul o surpriza, dar este povestita frumos.
A doua carte citita a fost "Chinuieste-i pe copii" de John Saul. Ei, cu asta mi-am scos parleala dupa prima. O bijuterie horror, maestrul nu se dezminte.

Este aparuta tot la RAO si are 320 de pagini. Nu pot sa spun ca este mai buna decat altele ale acestui autor, dar are un puternic potential pentru a fi transformata intr-un film, daca nu cumva a si fost. In acest caz am avut parte de un final bulversant, nu zic prost, dar nici fericit nu este. Chiar deloc!
Este o poveste oarecum clasica, despre o familie care locuieste intr-o casa veche, plina de pericole: un blestem de familie, legende, personaje posedate, imprejurimi ce-ti dau fiori si, din nou, o padure intunecata. Multe surprize in aceasta intriga, poate cam sangeroase unele scene, dar situatiile limita iti vor pune adrenalina in miscare.
Singurul lucru cu care nu m-am impacat la aceasta carte au fost greselile de redactare. La inceput am crezut ca este o intamplare faptul ca dintr-un cuvintel lipseste cratima, de exmplu "mai" in loc de "m-ai". Apoi am gasit si alte scapari in text si toate la cratima. Exact ca cineva care nu stie cum si de ce se foloseste liniuta aceea. Mai, nu cumva cel care a tradus-o are unele lacune? Ca nici traducerea in sine nu este vreun monument de stil...De fapt, am spus intotdeauna ca o groaza de carti se pierd la traducere, nu se compara cu ceea ce se facea inainte de revolutie.