Know-how-ul la romani

Este o expresie care nu prea valoreaza mare lucru pe la noi...
Inseamna "a sti cum sa faci un anume lucru". Inseamna sa detii cunostinte necesare pentru a rezolva ceva, a crea ceva, a aplica o anumita tehnica/tehnologie, a te descurca intr-o anumita imprejurare. Know-how-ul este platit greu in strainatate, pe la noi exista impresia generala ca oricine poate invata ceva. Nu este chiar atat de simplu!

Sa luam de pilda modul cum tai eu sticlele. Am scris sau am povestit altora cum procedez, de nenumarate ori. Poate unii vor gandi ca tradez "secretele". Ei bine, pot sa tradez linistita, oricum e o practica descrisa pe net, asta nu inseamna ca oricine va avea succes. Trebuie sa stii de unde sa o apuci, ca sa ma exprim asa. Eu am exersat cu incapatanare pe vreo cateva zeci de sticle, pe unele le-am ratat, le-am aruncat, ideea este sa experimentezi, sa inveti din greseli. In timp am descoperit regulile, adica am accesat kow-how-ul. Mi-au spus vreo doua persoane ca au incercat si nu le-a iesit, desi pe net pare simplu in tutoriale. Asa este, mai trebuie si multa munca.
O situatie similara apare in cazul celor care vor sa invete tehnica servetelului sau orice alta tehnica de handmade. "Procesul" este extrem de banal. Decupezi, lipesti, lacuiesti. Absolut oricine poate face asta. Diferenta intervine in... viziunea artistica si modul de lucru. Exista servetele cu modele minunate pe toate drumurile, asta nu garanteaza rezultatul. Poti sa ai un servetel frumos si sa il strici cu brio, facandu-i un fond total nepotrivit. Am vazut atat de multe exemple, incat ma intreb cum de creatorii in cauza nu-si dau seama de greseli. Tot farmecul in aceasta tehnica este ca rezultatul sa semene cu o pictura sau cu un desen. Asta inseamna ca exista reguli de decupare in functie de tipul modelului, exista trucuri la lipire si este necesara ceva munca pentru completarea cu culori si finisare. Daca nu respecti cateva idei de baza nu vei progresa niciodata. Ba, exista chiar si o stiinta a repararii greselilor. Un alt tip de know-how pe care ma mandresc sa il stapanesc binisor. Sa nu credeti ca imi ies toate la marele fix. Iar la obiectele pe care ai aplicat culori si s-au uscat, nu mai ai ce face, trebuie sa gasesti alte metode de a masca erorile. In privinta asta sunt maestra, rareori mi s-a intamplat sa nu pot indrepta o greseala.
De ce spun toate astea? Pentru ca am constatat ca, uneori, cei care vor sa cumpere ceva, ezita atunci cand afla cum sunt decorate obiectele.
"De ce sa dau bani pe ceva ce pot sa fac si eu?" Vad in privirea lor aceasta dilema, parca le aud gandurile. Trebuie sa spun ca, daca as pune la socoteala si munca si stiinta de a taia sticlele, designul si materialele folosite, as scoate niste preturi cel putin triple la vazele mele. Dar atunci nu le-ar mai cumpara nimeni, din motivul de mai sus. Ca urmare, chiar daca eu am ajuns sa lucrez cu usurinta, asta nu inseamna ca fac obiecte ieftine sau de proasta calitate. Usurinta vine dintr-o practica asudua si din acel know-how de care vorbeam. Si nici asa nu pot spune ca stapanesc chiar toate chichitele, sunt foarte multe lucruri pe care le mai am de invatat.
In concluzie, atunci cand cineva se mai mira cat de usoara este tehnica servetelului, ii voi spune ca este atat de usoara incat n-are decat sa se apuce personal de treaba si sa-si decoreze obiectele asa cum vrea.