H.P.Lovecraft - un scriitor controversat

Tocmai am terminat de citit un volum de povestiri de H.P.Lovecraft, Blestemul din Sarnath vol.I, aparut in colectia Nautilus Fantasy a Editurii Nemira. De autor nu auzisem, dar recunosc cinstit ca am cumparat cartulia numai si numai din cauza pretului redus de pe libris.ro (in acest moment este la doar 7,3 lei!), plus ca am avut impresia ca este vreun roman sf. N-a fost, dar nici nu mi-a parut rau de achizitie deoarece am avut ocazia sa descopar o biografie ciudata si un scriitor controversat.

Pana la urma am avut parte de o serie de istorisiri dincolo de limita realului si posibilului, intr-o lume (sau mai multe) pe care autorul chiar pare sa o fi vizitat in visele sale. Ba, unele dintre aceste vise relatate seamana destul de tare cu propriile mele vise, asa ca scrierile in cauza m-au intrigat destul de mult. Noroc ca am avut inspiratia sa citesc cu atentie prefata de Mircea Oprita, numita "Cazul Lovecraft", din care spicuiesc cateva informatii extrem de interesante.
Se pare ca stilul domnului Howard Phillips Lovecraft, mort inca din 1937, a dat nastere multor discutii pe marginea intrebarii daca dansul poate fi sau nu considerat un adevarat scriitor, lucru care este de mirare pentru cineva ca mine, care il lectureaza pentru intaia data. Asta deoarece omul are un talent indiscutabil, iar din spatele imaginarului razbate, asa cum am spus, si ceva experiente personale deosebite.
Din pacate, in timpul vietii, Lovecraft a fost facut harcea-parcea de critici si, mai mult ca sigur, opera sa ar fi fost data la fund si uitata daca n-ar fi existat cativa loiali fani care sa o perpetueze si sa se lupte pentru publicarea ei dupa decesul autorului.
Ca om, Lovecraft a fost departe de genul bataios, capabil sa-si sustina munca si convingerile sau sa pledeze pentru afirmarea sa. Avand doi parinti cu probleme mintale, morti inainte de vreme, cocolosit de mama, scriitorul a ajuns sa fie considerat asocial, inadaptat, incapabil sa faca priza cu realitatea, chiar inspaimantator, un solitar incurabil. Acest caracter explica de ce povestirile sale sunt atat de insolite, combinand horror-ul, mitologia si onirismul intr-un stil cu totul aparte, fiind publicate in reviste indoielnice, dar cu cititori de un anume tip.
Lovecraft a murit incredintat ca scrierile sale nu au marcat nimic in literatura americana. Si totusi, in prezent, el se bucura de o binemeritata celebritate postuma, fiind numit "maestru al literaturii speculative". Din cele 60 de povestiri publicate, in acest prim volum se regasesc 30, una dintre ele, Herbert West-reanimator, avand mai multe capitole si fiind cu adevarat parte a genului horror, un soi de Frankenstein mai modern.
Ceea ce se poate remarca la acest volum este un crescendo al abilitatii autorului de a scrie literar. Primele povestiri sunt mai naive, frazele sunt scurte, expresive, dar par uneori a tine de un stil jurnalistic mai sec, mai interesat de acuratetea prezentarilor, decat de imaginile elaborate. Este motivul care ma face sa cred ca autorul chiar isi descrie visele, in mai mare masura decat sa fabuleze pur si simplu. De fapt, scriitorul marturiseste de fiecare data ca granita dintre cele doua universuri este atat de greu de distins si numai creierul nostru este cel care impune locul in care (credem ca...) ne aflam la un moment dat.
In urmatoarele povestiri, stilul lui Lovecraft cunoaste un salt tehnic, se vede ca omul se perfectioneaza, iar spre sfarsitul volumului deja vorbim despre un scriitor abil. A fost placut sa urmaresc aceasta crestere, parca m-as fi dezvoltat odata cu cel ce a scris.
Ultima povestire a volumului este pe de-a-ntregul SF, una destul de reusita, pornind de la o idee originala. Chiar m-a captivat si, in ciuda faptului ca Lovecraft nu merge prea departe cu imaginatia in ceea ce priveste tehnologia folosita de personajul principal, neputand sa-si inchipuie decat un pistol cu flacari, de exemplu, contextul este unul deosebit pentru genul de SF vehiculat in acea epoca.
Este fascinant sa vezi cum gandeste un scriitor cu evidente probleme psihice si sociale. Pare ca barbatul s-a retras intr-o lume a sa, foarte speciala, chiar daca uneori bantuita de fiinte demonice, iar alteori incredibil de exotica, pentru a compensa lipsa sa de actiune in viata reala, prea dura pentru sensibilitatea sa. Imaginile extrem de vii si colorate sau dimpotriva, furibunde si intunecate, ilustreaza perfect o viata traita pe linia foarte firava dintre real si ireal.
In cele din urma, Lovecraft a influentat numerosi scriitori de fantasy-horror, iar Stephen King l-a omagiat declarand ca este cel mai mare scriitor de proza horror din secolul XX si inca nu l-a intrecut nimeni.