Carti mari pentru cei mici

E greu de spus cam in ce moment cei mici devin juniori, apoi adolescenti si in cele din urma si inevitabil adulti. Banuiesc ca al meu e in tagma juniorilor de-acum, altminteri nu s-ar explica faptul ca a renuntat totalmente si ireversibil la unele carti si s-a cantonat rapid in alte stiluri literare. Dar sa nu va inchipuiti ca citeste Jules Verne, colectia marelui scriitor zace neatinsa, in pace, pe raft si n-a fost chip sa-l urnesc sa deschida vreuna din operele domnului in cauza. Asta dupa ce a avut o neinsemnata tentativa de a lectura in vacanta "Copiii capitanului Grant", ca era pe lista data de la scoala si dupa cincizeci de pagini (terminate in vreo cinci zile deoarece il adormeau imediat) a renuntat cu inima usoara la aceasta "corvoada". Nu pricep de ce, pentru mine Jules Verne a fost primul pas spre SF-urile de adult si l-am vanat cu perseverenta in toti anii copilariei mele, ca nu se gasea chiar pe toate drumurile.
Cat despre restul lecturilor obligatorii, daca nu este fortat de imprejurari, nu deschide marii nostri clasici nici sa-l pici cu ceara, prilej de mare suparare pentru mine. Surprinzator insa, ii plac poeziile, indiferent de autor, rimele l-au atras si l-au distrat intotdeauna. Dar sa nu va-nchipuiti ca nu citeste decat manat de la spate. In aceste zile, de exemplu, are vreo trei carti pe care le rasfoieste alternativ, trei carti tare indepartate de ceea ce obisnuiam eu sa savurez in anii tineretii mele, dar va trebui sa ma obisnuiesc si cu asta.

Scoala fricosilor este o serie de patru volume de Gitty Daneshvari, serie pe care o gasiti pe libris.ro, eu am luat abia primul volum cu pretul de 15 lei. Daca va intrebati ce este atractiv pentru copii in aceste povesti, aflati ca personajele pricipale sunt adolescenti cu diverse fobii, unele ciudate, care trebuie sa-si depaseasca angoasele si sa treaca prin diverse intamplari menite sa-i "vindece". Cred ca cititorul-copil se identifica, la un anumit nivel, cu aceste personaje tulburate. Nimeni nu este singur si nici singular, pare sa transmita mesajul povestilor. Fiecare copil a fost sau este inspaimantat, la un moment dat, de ceva numai de el stiut, fie doar si rodul imaginatiei sale bogate si este incurajator sa vezi ca altii se descurca cu temeri mai infricosatoare decat ale tale.
Acolo unde nu mai e trotuar (Where the sidewalk ends) de Shel Silverstein este o editie bilingva romana-engleza extrem de interesanta, aparuta la Editura Arthur in colectia Cartile lui Radu. Spun interesanta deoarece cartea este in oglinda, jumatatea in engleza este dublata (din celalalt capat) de jumatatea tradusa. Dar nu numai atat! Este o carte de poezii traznite, ca si cum autorul n-ar fi depasit varsta copilariei si s-a distrat versificand cele mai nastrusnice idei ce i-au trecut prin cap.
"La hipopotam ii facem
Pantaloni, sa-i dam cadou,
De-ndata ce vom dezbate masurile adecvate
Sa-l incapa, bietul, peste hipopou"
Asta e scurta, stati sa le vedeti pe cele lungi si sa vedeti ce amuzant este sa "alergi" in capatul celalalt ca sa citesti versiunea originala.
Dar sa trecem la lucruri serioase, de barbati adevarati. Pachetul de colectie al jocului de calculator StarCraft-Legacy of the Void este un exemplu de "master of design" menit sa ia ochii gamerului pasionat. Arata ca un cadou de lux si contine, in afara DVD-urilor cu jocul si soundtrack-ul, o super-carte numita "Field manual-Veteran Edition" cu mentiunea "classified" pentru o mai buna impresie artistica.

Cartea este tiparita in engleza, bineinteles, contine si o harta a unei nave extraterestre (cea albastra din poza) si reprezinta de fapt un manual cu instructiuni pentru a te descurca printre comenzile, tacticile, personajele si intamplarile din joc ca un adevarat soldat veteran. Desenele sunt cool si foarte atractive, textul este adnotat cu observatii ca si cum posesorul a tinut sa completeze informatiile. Banuiesc ca un astfel de format impresioneaza foarte mult sexul masculin de o anumita varsta. Pustiul silabiseste cu voce tare, tot cerandu-mi sa-i lamuresc expresiile in engleza pe care nu le intelege. Nu ca nu mi-ar placea si mie.
In prezent asteptam sa vina Harry Potter. Chiar sunt curioasa daca pustiul va agrea cartea, a vazut unul dintre filme si a fost interesat de intamplarile dramatice cu vrajitori si magie de cel mai inalt nivel.
Cateodata imi spun ca, daca as aduna toti banii cheltuiti pe carti, mi-as mai putea cumpara o casa. Pana la urma insa si lumile imaginare pot reprezenta o a doua casa pentru cine vrea sa-si deschida mintea.