Misty Copeland este prim-balerina a Companiei Americane de Balet clasic. Si este o femeie de culoare, o negresa. Prima care ajunge in acest rol dupa ce ani de zile bariera rasiala nu a putut fi depasita, cu toata democratia existenta in SUA.
Misty este o balerina cu o constitutie atipica. Este cam scunda, cam musculoasa si are bustul destul de dezvoltat. In poze arata ca un model pe care poti face anatomie. Adica superb. Este adepta unui stil de viata echilibrat, sanatos si ma gandesc ca toti dansatorii profesionisti sunt asa. De curand, Misty a fost acuzata ca intr-o serie de fotografii, folosite de Gregg Delman intr-un album dedicat balerinei, a acceptat sa se foloseasca Photoshop-ul pentru corectarea unor detalii ale corpului sau. Mi-a venit sa rad. Nu prea vad ce ar fi de photoshopuit la asemenea perfectiune, dar critici si carcotasi vor fi oricand, pentru orice, pur si simplu unii nu se pot bucura de o imagine frumoasa fara sa caute nod in papura.
Si pentru ca tot suntem la capitolul balet, poate nu stiati ca din aceasta tagma au luat calea actoriei actrite foarte cunoscute. Ne-am invatat ca fotomodelele sa faca acest pas in cariera, iata ca si balerinele sunt atrase de acest domeniu. Nu neaparat de placere, unele de nevoie, cum a fost cazul lui Charlize Theron care a parasit cariera de dansatoare la 19 ani, din cauza unui accident la glezna. La fel si Summer Glau, cunoscuta din cateva pelicule SF, mai ales din Firefly unde o joaca pe hipnotica (si hipnotizata) River, film transmis si la noi de cateva ori in vara.
Urmatoarea intrare pe lista este Sarah Jessica Parker, de altfel pare destul de suie si vanoasa ca sa se banuiasca pregatirea de dansatoare. A urmat chiar scoala de balet din New York si nu si-a uitat niciodata prima dragoste. A produs un minunat documentar despre lumea baletului, numit city.ballet.
Dar cea mai surprinzatoare tranzitie dinspre balet spre film a avut-o o actrita pe care eu o indragesc foarte tare si anume Mia Wasikovska, pe care o cunoasteti din Jane Eyre, Alice in Wonderland si mai recentul Crimson Peak.
S-ar zice ca viata de balerina este stralucitoare. Eu cred ca este ca orice pasiune, adica un lucru pentru care si platesti ceva: timp, ani de sacrificiu sau chiar o parte din sanatatea ta. Pana la urma, dincolo de scena, in intimitatea casei ramane doar omul, cu iluziile si deziluziile sale. Dar noi ne multumim cu imaginea perfecta care ne bucura in spectacole sau pe ecrane. Si acesta este tot un soi de egoism.
Cred ca au o viata cu multe restrictii si depun mult efort.
RăspundețiȘtergereDa,si eu zic la fel, ca viata lor are un program strict de odihna si alimentatie.
RăspundețiȘtergereSunt de apreciat aceste frumoase si talentate femei!
RăspundețiȘtergerevărul meu a fost balerin și coregraf. cunosc strălucirea și deopotrivă durerea acestei meserii pe care o practici până la un moment dat (el a părăsit scândura chiar târziu, spre 40 de ani), depărtarea de casă, sacrificiile, juliturile, sângele curs, durerea. dintre toți oamenii din jurul meu el este și astăzi cel pe care îl admir enorm pentru munca lui și mai puțin pentru faptul că a văzut toată lumea.
RăspundețiȘtergereCred ca e o meserie in care, la un moment dat, trebuie sa recunosti ca nu mai poti si cred ca asta este cel mai dureros. Mai ales ca dansatorii trebuie sa renunte destul de devreme la scena.Ramane varianta ca ii poti pregati pe altii, satisfactiile pot fi mari si aici.
Ștergerevărul meu a ales să plece departe de scenă, să se așeze. sigur, mai cochetează cu mersul la sală, unde este antrenor, dar a pus opincile în cui. e obositor și să bântui prin lume, mereu singur...
Ștergerenoi vedem doar grația și plutirea.