Translate

duminică, 19 mai 2013

Jurnal de weekend

Jurnalul e scurt ca e tarziu. Nici nu vreau sa ma gandesc la ziua de maine, n-am chef de o noua saptamana. Pentru ca cea trecuta a fost cam obositoare iar cele care urmeaza se anunta la fel. Vine vara, vremea e splendida si incepem din nou agitatia de sezon la serviciu. Joi am fost la Mizil, un orasel situat pe traseul Ploiesti-Buzau. O localitate care dupa revolutie a avut cativa ani grei ca s-au dus de rapa obiectivele industriale si a fost somaj din plin. Dar iata ca in ultimul timp s-au orientat marii investitori catre aceasta zona si Mizilul parca si-a mai revenit. Prin centru e cochet, dar te invarti pe trei strazi si ai dat gata tot orasul.
Mizilul e atestat ca oras de mult timp. Numele inseamna "statie de posta" si vine de la faptul ca aici se schimbau caii de trasura prin secolele apuse. Desi e mic, orasul e centru zonal de dezvoltare si "pastoreste" activitatea economica din imprejurimi. Plus ca e situat pe arhi-cunoscutul Drum al Vinului, proiectul ce reinvie traseul creat de romani in ideea de a suge licorile si bogatiile Daciei. In paranteza fie zis romanii erau cei mai avangardisti constructori de drumuri. Am vazut intr-un documentar etapele de realizare a celebrelor drumuri de mii de kilometri. Ramai traznit cat de asemanatoare sunt cu ceea ce se intampla astazi. Nu e de mirare ca drumurile lor au rezistat mileniilor. Dar sa revenim la Mizil. Primaria detine un centru de informare numit Europe Direct, unul dintre cele cateva care exista in tara, vreo douazeci si-un pic cred. In celelalte judete centrele sunt de regula in municipii, dar uite ca in Prahova e stabilit la Mizil, Dumnezeu stie de ce nu s-a facut la Ploiesti! Este de fapt o retea nationala destinata informarii si educarii cetatenilor cu privire la legislatia comunitara si drepturile lor ca cetateni europeni. Am avut o colaborare cu acest centru si acum doi ani, iar saptamana trecuta ne-am dus la Mizil ca sa sustinem cate o prezentare la liceul teoretic din oras si la Primarie. Amanuntele nu mai conteaza. M-a frapat cat de cumintei si atenti au fost copiii de clasa a X-a carora le-am vorbit despre protectia naturii. Pai sa-i vedeti pe cei de la liceele din Ploiesti. Le povestesti si ei te privesc cu ochii reci si goi, trece informatia pe langa ei ca acceleratul prin gara. Dar eu m-am obisnuit si ma fac ca ploua, imi vad de treaba. Am incercat chiar sa diversific speech-ul, sa nu le spun chestii tehnice, plictisitoare. Nada. La Mizil am avut o surpriza tare frumoasa, copiii chiar au fost interesati. Dar dupa o zi de vorbit intruna am fost franta. Am gasit totusi resurse sa intorc casa pe dos in acest weekend si sa fac ce n-am facut de Paste. Asa sunt eu, pe dos. Intre mancare si Feng Shui am mai manjit cate ceva. Voila! (adica "iata" in franceza, nu spitalul de excentrici cu acelasi nume, ati inteles, nu?)


3 comentarii:

  1. Acestea sunt,, manjite'' de tine? Pai vreau sa mânjesc şi eu aşa ca tine, doar că eu n-am atâta talent ca tine!

    RăspundețiȘtergere
  2. Doamna profesoara! Sunt foarte frumoase obiectele confectionate! :))
    Sunt eco? :)))))

    RăspundețiȘtergere
  3. cata migala! dar arata frumos!

    RăspundețiȘtergere

Va rog sa va spuneti parerea, cu umor, cu bun-simt, constructiv. Comentariile sunt moderate, nu apar imediat pe pagina. Incerc sa le aprob cat pot de repede.