Eu nu sunt “consumatoare” de fond de ten…de mai multi ani. Am o piele rebela, extrem de sensibila, care reactioneaza in cele mai variate moduri posibile, fac alergie si ma irit sau ma umplu de cosuri sau e alba si curata dar uscata ca iasca. Nici nu mai stiu cum s-o dau si ce sa cumpar ca sa vad si eu luminita de la capatul tunelului.
Cu fondul de ten m-am certat din cauza senzatiei pe care mi-o dadea...parca ma apasa pe obraji, parca ma sufoca si dupa vreo ora simteam nevoia imperioasa sa il sterg si sa imi spal fata. Si ce-as mai fi dorit uneori sa-mi ascund imperfectiunile « de sezon » cu ceva mai acatarii !
De ceva timp m-am multumit sa fac un compromis si mi-am cumparat numai batoane corectoare, cu aplicare locala. Am vreo doua nuante si le combin ca sa maschez diversele neplaceri cutanate. Va dati seama ca am ceva bataie de cap ca sa obtin o nuanta cat mai apropiata de cea a pielii altminteri arat ca un dalmatian, cu pete pe fata, in culori diferite. Din nefericire nici aceasta solutie nu pare sa mai fie viabila deoarece, pe masura ce am avansat in varsta, au aparut si petele pigmentare, mai ales sub ochi, pe pometi. Am constatat cu mare jale ca batoanele mele corectoare trebuie sa corecteze suprafete din ce in ce mai mari si pur si simplu nu sunt create pentru acest scop. Priveam cu o imensa oroare cum ma indrept spre problema initiala. Aveam nevoie de fond de ten !
Am mai incercat eu cate ceva, gaseam mostre pe la diverse reviste, dar senzatia neplacuta de dupa aplicarea fondului de ten persista in continuare.
Intr-o zi m-a vizitat o prietena si, ca orice prietena dragalasa, mi-a adus cadou cateva chestii de fete printre care si un fond de ten. Tin minte ca m-am gandit pe moment sa i-l dau inapoi si sa-i spun ca la mine n-are nici o sansa sa fie folosit si ar fi pacat de el, dar mi-a fost jena pentru ca prietena mi-l alesese cu dragoste si il adusese tocmai din Bucuresti, asa ca am renuntat si l-am pastrat. Era un fond de ten marca ALVERDE, nuanta 010 Beige, comercializat in magazinele « dm ».
Prima oara l-am folosit pentru ca ramasesem fara batonul corector si m-a surprins placut nuanta. Desi se numeste 010 Beige, nu e chiar bej ci mai deschisa, mai degraba un fairy, adica exact ce caut eu de obicei. Apoi am fost multumita de puterea de acoperire. Va dati seama ca nu mi l-am intins din prima pe toata fata, m-am rezumat tot la portiunile cu probleme. Era suficient de cremos, dar in acelasi timp pigmentat, astfel incat sa dea o tenta decenta tenului meu exact acolo unde aveam nevoie.
La un moment dat a trebuit sa ma duc la o sindrofie iar pielea mea era in plina revolutie, ma uitam in oglinda si simteam nevoia sa-mi trag o punga pe cap. Si atunci a fost momentul decisiv. Ca in fotbal la loviturile de la 11 m. Am pus mana pe fondul meu de ten (am ezitat o clipa ca in filmele clasice cand actorul principal se uita lung in oglinda si are o revelatie) si am inceput sa ma tencuiesc sistematic. Daca vreti sa stiti am rezistat eroic o noapte intreaga fara sa simt ca am ceva pe fata. Dupa aceasta experienta nu mi s-a intamplat nimic, pielea mea nu a reactionat in nici un fel, totul a fost ok.
In prezent utilizez acest fond de ten ca si corector, dar acopar portiuni mai mari sub ochi unde apar petele pigmentare. Tubul are 30 ml si nu da semne de epuizare desi pompita face dop de crema intarita chiar dupa o zi de neutilizare iar eu tot arunc din ea.
Mult mai tarziu m-am dumirit si eu, citind pe net, ca gama ALVERDE cuprinde in mare parte produse naturale, chiar vegane. S-ar putea de aici sa vina si gradul mai mare de toleranta pe care l-a avut pielea mea la acest produs.
Dar, ca de obicei, modul cum reactionez eu la anumite produse este personal si « netransmisibil ». Nu zic ca ALVERDE face minuni sau ca ma pricep eu foarte tare sa judec un fond de ten, dar faptul ca, in sfarsit am gasit ceva suportabil, a insemnat enorm pentru mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile la acest articol sunt moderate, nu apar imediat pe pagina.