Dar, chiar in timp ce ma gandeam serios la ce obiecte facute de mine au mai supravietuit tavalugului vietii, ca sa ma exprim mai nostalgic, mi-am dat seama ca mai exista cineva in familie cu apucaturi artistice...nu ca vrea el ci pentru ca i se da tema la gradinita. Ei bine, baietelul meu ma incanta de vreo doi ani incoace cu cele mai dragute martisoare si felicitari facute pentru mine. Le-am pastrat nu numai pentru ca sunt cele mai dulci amintiri, ci si pentru ca sunt cu adevarat reusite, desi e doar hartie colorata si lipici...de fiecare data cand le-am primit nu m-am putut abtine sa nu remarc faptul ca hartia are valente nebanuite daca stii sa o folosesti, plus ca e reciclabila. Un martisor obisnuit il pui intr-o cutie si uiti de el sau il dai anul urmator mai departe. E o risipa fantastica de materiale si munca, implica bani si alergatura.
Iata martisoarele mele de inima, facute de cel mai sincer admirator al meu :
Dupa ce am trecut de faza sentimentala, am putut sa imi adun gandurile si sa fotografiez urmatoarele obiecte, de data asta facute cu manusitele mele :
Dupa cum se vede sunt 3 coliere din piele...as zice ca stilul este lejer hippiot, intotdeauna mi-a placut perioada aceea. Materialele folosite sunt pielea…pielea…si iar pielea, de mai multe culori, decupata dupa ce am desenat pe ea modelul cu pix si lipita pur si simplu cu ceva mai teapan, plus ceva margele de lemn si ceramica. Ciucurele bej este din piele de camila si a atarnat candva la o poseta de-a mamei mele, adusa taman din indepartatul Egipt de un unchi globetrotter. In peisaj s-au strecurat si o cochilie de melc si un pinten de...cocos !!! Pintenul are o poveste interesanta, il am de foooarte multi ani, de la bunici, de la tara, si a apartinut unui cocos extrem de batran. Inevitabil pasarea a sfarsit intr-o ciorba delicioasa dar am tinut sa pastrez pintenii...daca nu stii ce reprezinta, ai putea crede ca este coltul unui animal fioros. L-am gaurit cu un ac inrosit in foc, iar pentru efecte speciale l-am dat cu un strat de oja alba sidefata. Pielea am gaurit-o cu o preducea de cizmarie, iar bucatile sunt imbinate cu zale aurii de la bijuterii mai vechi…de fapt am mania de a descompune obiectele vechi si de a refolosi ceea ce se mai poate.
O alta categorie de obiecte facute de mine sunt cusaturile...mai altfel. Adica facute in forme mai deosebite si combinand materiale diverse.
Mileul din fotografie este cusut pe sac, in forma rombica decupata in mijloc unde am montat un macrame. Cusaturile pe sac, gen goblen cu punctul mare, le-am invatat de la bunica. Folosesc fire de lana si PNA iar bucata de sac trebuie aleasa intr-un anumit fel, nu merge orice fel de sac. Rezulta o cusatura destul de rigida pe care eu o dublez pe spate cu alt material ca sa nu se vada urat lucratura. Bucata de macrame din mijloc este lucrata evident la croseta. Interesant este faptul ca bucata de sac a fost la origine un patrat dar, din cauza cusaturii inclinate si a firelor groase, s-a deformat si am obtinut un mileu rombic mult mai haios. De obicei sta pe o masuta dar, cand am musafiri, il mut in mijlocul mesei festive si asez un aranjament micut de flori pe el pentru efect...
In momentul de fata am prin cutia de cusut un goblen pe etamina, inceput de nu mai stiu cand ! Bietul de el se naste in chinuri, avand in vedere de cate ori m-am oprit si l-am lasat balta. Cand il voi termina, voi face un chef cu sampanie. S-au dus vremurile cand lucram la cate doua-trei proiecte o data, m-am lenevit, dar tare as vrea sa-mi revina entuziasmul de altadata...
Imi plac colierele din piele :) Multumesc pentru descrierea facuta, a fost o surpriza placuta si amuzanta :D De asemenea, multumesc pentru participare :)
RăspundețiȘtergere