In fiecare an rememoram calvarul Omului care s-a sacrificat pentru noi acum aproape 2000 de ani. Indiferent in ce punct al intensitatii credintei ne aflam, Pastele ne ofera prilejul sa tragem linie si sa facem un bilant. Cine suntem, unde am ajuns si care este destinatia noastra... Ca indivizi si ca societate. Pentru unii, probabil, este doar o alta ocazie de a mai chefui cu prietenii...De altfel citeam o stire cum ca, in urma unui sondaj, s-a dovedit ca exista destui romani care cred ca de Paste sarbatorim Nasterea lui Iisus. Ma intreb ce o fi insemnand Craciunul pentru ei?
Oricat am fi de lipsiti de cultura religioasa, tot ne dam seama ca parcurgem Via Dolorosa-Calea Suferintei- in fiecare zi si cu fiecare respiratie. La fel ca si Via Dolorosa din Ierusalim, calea personala este ingusta, intortocheata, marginita de ziduri inalte, plina de surprize la fiecare colt. De obicei neplacute. Via Dolorosa cea fizica este atat de izbitor de simetrica cu cea psihica, personala, incat nu ma mira impactul intamplarilor petrecute cu doua milenii inainte.
Golgota este acum acoperita de Biserica Sfantului Mormant, construita in secolul al IV-lea. O stanca a fost inlaturata in acest scop. Roca este crapata datorita cutremurului produs la moartea lui Iisus. Un disc de argint marcheaza locul unde a fost infipta crucea. Conform credintei crestine sangele lui Iisus s-a scurs printr-o crapatura a stancii si a picurat pe craniul lui Adam, simbolizand curatarea umanitatii dupa pacatul originar. Inchizand un cerc, as zice eu. Imposibil, ar zice altii, caci Adam si Eva ar fi ingropati la o prea mare distanta de locul rastignirii. Dar, dupa ce ani intregi mi-am pus tot felul de intrebari si am crezut ca toate aceste simboluri si analogii sunt trase de par, am inteles in sfarsit ca nu adevarul istoric este atat de esential. Ci mai ales spiritualitatea si credinta. Bineinteles ca de indoieli nu m-am lecuit, dar nu mai sunt atat de inversunata in a critica inadvertentele istorice. Pentru ca, asa cum spuneam mai sus, daca nu ar fi fost aceasta credinta, in ce punct ne-am afla astazi? Mai bun, mai rau? Am mai fi existat ca civilizatie?
Va ofer un cantec interpretat de Michael Londra, un irlandez cu voce angelica, "She moved through the fair"...
Sarbatori fericite!
Adevarat a inviat!
RăspundețiȘtergereIntr-adevar prima piedica de care se loveste un crestin par a fi inadvertentele istorice, dupa un timp, cind simti pe aceasta cale stramta si intortocheata, mina lui Dumnezeu deasupra ta iti dai seama ca nu mai conteaza nimic altceva.
Sarbatori Pascale pline de lumina si bucurii!
Hristos a-nviat! Orice sarbatoare ar trebui sa fie un prilej de a ne mai gandi si la divinitatea din noi, de langa noi, pacat insa ca totul se rezuma pentru multi doar la haleala si cam atat...
RăspundețiȘtergereUn articol foarte frumos. Întradevăr sarbatorile religioase ar trebui sa fie un moment de evaluare a sufletului, a fiintei noastre interioare, sa vedem ce suntem si cum am putea evolua, nu doar o ocazie de a ne umple burţile.
RăspundețiȘtergereSper că ai avut zile frumoase şi liniştite alături de cei dragi :)
Atat sarbatoarea Craciunului, cat si cea a Pastelui vin in mare parte din traditiile milenare pagane. Dar sunt simboluri! Suprapuse peste o istorie pe care au deturnat-o partial. Dar nu acesta este rostul legendelor?
ȘtergereInteresant punct de vedere. O seară bună! :)
RăspundețiȘtergereAdevărat a Înviat!
RăspundețiȘtergereInteresant articolul tău!
O seară minunată îți doresc!
Cu drag!