Sã fie natural, dar sa nu exagerãm!

Azi dimineaţã am coborât sã mai cumpãr câte ceva. Pe aleea ce duce la intrarea magazinului de lângã mine, ca de obicei, erau înşiraţi vânzãtorii de zarzavaturi la negru, adicã ţiganii intermediari şi ţãranii amãrâţi care dau cu legãturica…Un comerţ în afara sistemului care nu a putut fi stârpit nici de controalele dese fãcute de poliţia localã sau ce-or fi ãia care patruleazã pe strãzi….Bãtrânii şi rromii rãsar din nou ca ciupercile dupã ploaie, aleea rãmâne liberã preţ de doar câteva ore. In rest trebuie sã te strecori printre cutii de carton întoarse cu fundul în sus, utilizate ca tarabe improvizate. Sticlele cu lapte şi gãinile vii stau direct pe ciment. E o harababurã totalã. Trebuie sã recunosc ca iau şi eu diverse verzituri de la aceşti comercianţi de ocazie, pompând sume mici, dar sigure, în economia subteranã. Pãi, dacã te tocmeşti puţin, cumperi verdeaţa la juma’ de preţ faţa de cea din magazine, bieţii oameni îţi dau şi mai multe legãturi, numai sã poatã pleca mai repede acasã cu un bãnuţ de pâine.

Dar existã ceva ce n-am cumpãrat absolut niciodatã de pe stradã: laptele şi ouãle. Si nu-i înţeleg pe cei care o fac cu multã nonşalanţã. Când vãd cã la ora 10 mã trag babele de poale şi mã îndeamnã: “Ia, mama, lapte proaspãt!” sau la ora 16 îmi oferã punga de ouã clocite la soare toatã ziua, ma apucã nebuneala. Cum naiba mai sunt astea proaspete, nu înţeleg! Laptele este ţinut în sticle de plastic care şi-au pierdut transparenţa, din cauzã cã au fost spãlate de nu ştiu câte ori, cã aşa se practicã la ţarã. Parcã vãd colcãind bacteriile în ele. Si staţi liniştiţi cã nu dispar prin fierbere. Poate dacã îl ţii sã clocoteascã vreo juma’ de orã! Am sã vã dau un exemplu personal. Atât mama mea, cât şi soţul meu sunt “suferinzi” de herpes. Mare parte dintre noi suntem purtãtorii acestui virus, numai cã binecunoscutele bube la gurã nu apar la toatã lumea! Amândoi însã nu au mai avut un acces de herpes de ani de zile. Mama mea îl fãcea în anii cât a stat la ţarã şi lua lapte din vecini, iar soţul meu, în casa pãrinţilor sãi, deoarece obişnuia sã cumpere lapte adus de o femeie de la ţarã. Când mama a revenit la oraş iar soţul meu a schimbat domiciliul, cã ne-am cãsãtorit, s-a terminat şi cu bubele la gurã.  

Vara este sezonul enterocolitelor. Cã se mãnâncã multe cruditãţi. Iar oamenii tind sã rasoleascã sau sã facã economie la apã când le spalã, mai ales fructele. Mulţi obişnuiesc sã dea copiilor ouã moi. Mare greşealã. Salmonella nu este distrusã de 6-7 minute de fierbere. Nici pe departe! Iar ouãle de raţã sunt o bombã cu ceas. Datoritã modului cum sunt crescute de ţãranii nostri. Adicã dându-le drumul pe uliţã, sã se ducã singure pe malul apei. Se duc singure, vin singure acasã, nu trebuie sã ai mare grijã de ele. Decât cã, umblând prin locuri insalubre, dau inevitabil peste Salmonella.

Bineînţeles cã nici legumele şi fructele produse în sistem industrial nu sunt scutite de surprize. Cel mai elocvent exemplu este cel al epidemiei de E.coli produsã în 2006, in California, datoritã pungilor cu spanac proaspãt. La distanţã de 1 km de locul unde se cultiva spanac era o fermã de vite. In zonã circulau şi mistreţi. Aceştia trecuserã pe la fermã, apoi dãrâmaserã gardul şi dãduserã iama în spanac, purtând de colo colo bacilul de E.coli. Epidemia a îmbolnãvit 200 de persoane şi a omorât 3, dovadã cã nu e de glumit cu aşa ceva. Salmonella a fost depistatã şi în untul de arahide, iar E.coli si în hamburger sau pe salata proaspãtã, deci nu vã gândiţi numai la lapte şi ouã ca potenţiale surse de infecţie.

Realitatea este cã nu avem siguranţã alimentarã.

Aşa cã aveţi grijã ce puneţi pe masã de Paşte. Sã fie de la ţarã, dar bine spãlate sau bine gãtite. E adevãrat cã se duce şi mama lui de “natural”. Dar paza bunã te poate scuti de multe neplãceri.

P.S. Bineînţeles cã cele de mai sus nu vor fi deloc pe placul adepţilor mâncãrii vegane. Siguranţa alimentarã nu este însã cea de pe vremea bunicilor nostri! Nu trãim viaţa lor, trebuie sã ne resemnãm cu chestia asta.