Din perlele copilului

Ne-am dus pana in centru sa vedem ce a mai ramas de vazut din Zilele Orasului Ploiesti. E o vreme capricioasa, am dezbracat si imbracat toalele de vreo trei ori. De la targul de haleala din Parcul Foamei am luat doar o sticluta mica, mica, mica de sirop de macese, pe care am dat 10 lei. O sticluta mai mica nici nu s-ar fi gasit, poate una de oja. Cred ca siropul era in varianta travel-size ca sa coste rezonabil. In plus fiu-meu a degustat niste serbet, ca doamna vanzatoare era amabila. In loc sa cumpar niste branza cum era cazul, am luat o sabie ninja de la ardeleanul cu chestii de lemn si presuri. Oricum, sabia a costat infinit mai putin decat branza, o s-o mancam la cina! La cererea telespectatorilor am esuat lamentabil in McDonald's unde am ingurgitat fast-food de vita si pui. Fiu-meu crede ca puiul are chimicale in el deoarece este condimentat si mi l-a cedat cu multa amabilitate. Am incercat sa-i explic ca nici vita nu e mai breaza, dar n-ai cu cine te-ntelege! Am plecat ghiftuiti. Cu gatul partial intepenit din cauza inghetatei. Micul tocator de bani a incercat sa ma tarasca la expozitia de carti din centru unde cica vazuse o carte cu dinozauri. Lume multa si o doamna oracaia la microfon, facand gargara cu creierii nostri. Pardon. Dupa un moment m-am prins ca e o scriitoare/traducatoare care isi lansa ceva. Nu inteleg de ce avea nevoie de statia de amplificare ca tot poporul spectator era la un metru distanta...N-am avut puterea sa ma concentrez, sa prind firul cuvantarii, ca era prea mult zgomot, iar odrasla incerca sa ma fraiereasca sa dau 15 lei pe o carte de colorat. Ca un parinte denaturat ce sunt, am refuzat sa-i iau cartea, mai ales ca are un vraf de atlase cu dinozauri acasa. Asadar ne-am evaporat din sanul amatorilor de lectura fara sa fi cumparat ceva. Cartile erau scumpe, m-as fi asteptat sa faca si comerciantii un rabat cum se intampla pe la expozitii. La trecerea de pietoni prindem culoarea rosie odata cu o pala de vant salbatica ce-mi zboara fusta de jos in sus. De-abia am timp sa prind faldurile. Vantul sufla cu incapatanare iar eu am si hainele si plasa in brate, nu stiu cum sa ma tin de fusta! Fiu-meu se agata si el dintr-o parte. Nu inteleg ce vrea sa faca. Simt cum fusta aluneca usor, dar sigur pe solduri.
" Stai linistita ca iti tin eu fusta" striga el de se aude de partea ailalta a trecerii.
" Ce faci?!" racnesc si eu, simtind ca sunt pe punctul sa raman fara fusta.
" Barbatii trebuie sa fie gentelmeni cu fata"
Noroc ca s-a oprit vantul altfel cine stie unde am fi ajuns cu amabilitatea asta.
 
Daca aveti o fata cuminte si cocheta, moxie e alegerea perfecta pentru un mic cadou, dar va recomand si seria my little pony , nici o mica printesa nu rezista la asa ceva.