Jurnal de weekend

Am intarziat cu acest jurnal, dar pur si simplu nu prea am avut timp ieri, se adunasera multe nefacute…Aseara am admirat de la etajul zece frumusetea de furtuna in doua reprize ce s-a abatut asupra Ploiestiului, incurcand finalul evenimentelor din Zilele Ploiestiului. Nu ne-am mai dus pana in centru ca era pericol mare pe cer. Se pornise un vant rau-prevestitor care zburatacea asa de tare copacii ca semana putin a tornada. Temperatura a scazut vertiginos, a dat o bura de ploaie, a iesit un soare stralucitor, apoi a venit alta masa de nori negri. In casa se facuse bezna. Dar a trecut si asta...Azi-dimineata erau 8 grade, am dardait subtire ca tot restul salariatilor plecati la munca in bluzite de vara.

La ora cand am scris acest post, la televizor era in plina desfasurare transmisia cu steagul-mamut de care trageau vreo 200 de insi, ca are 5 tone si urma sa blocheze fotosinteza pe o bucata de 7 ha de camp. Dupa o ora ajunsesera la culoarea albastru. Ma impresioneaza multe lucruri legat de tarisoara asta, dar o asemenea risipa de materiale si resurse rar mi-a fost dat sa vad. Stiu ca 27 mai are o semnificatie istorica importanta, dar ar fi fost mai interesant sa vedem ceva, un documentar cu dedesubturi istorice din epoca lui Mihai Viteazu, de preferinta chestii mai putin cunoscute, ca istoria oficiala o stim cu totii. In paralel cu efortul fizic al unora, efortul verbal al altora a contribuit la senzatia de inutilitate pe care o resimt. O cucoana ii dadea zor cu indemnul “Sa nu ne fie rusine ca suntem...ca traim...ca...” . Si nu e prima oara cand aud asta pe ecran. Dar nu inteleg, ii e cuiva rusine ca traieste in Romania sau ca e roman, ar trebui sa ma simt vinovata de ceva? De ce ne-or fi punand astia in inimi sentimente pe care nu le-avem? De dragul cuvantarii probabil....Nu-i nimic, ma inveseleste reclama la margarina...cutare care ne informeaza ca au scos o noua varianta cu unt!!! Am ras de m-am prapadit. Astia nici nu realizeaza cat de stupid suna totul. Adica la chestia aia care seamana cu plasticul au reusit sa adauge ceva natural, putin unt, si acum e mai compatibila cu organismul uman decat inainte. Circul comercial!

 In acest weekend, printre picaturi, am reusit imposibilul. Pentru mine. Am taiat sticle pentru a le transforma in vaze, idée pe care mi-a dat-o Angi acum catva timp. Dupa ce am vizionat mai multe metode pe net si dupa ce am experimentat pe cateva obiecte mai comune, am reusit sa ma perfectionez si sa obtin o taietura (ruptura de fapt) curata, neteda. Procesul e simplu, dar trebuie sa ai obligatoriu o scula cu diamant. Zgarii o linie continua pe sticla, aprinzi o lumanare groasa care sta singura in picioare, tii sticla la orizontala si rotesti astfel incat zgarietura sa treaca prin flacara, pana se incinge bine, apoi vari iute sticla in apa rece. Se aude o pocnitura discreta si se desprinde bucata de sticla din locul unde ai zgariat-o. Cel mai bine e ca apa sa fie extrem de rece, poti sa o tii in congelator inainte de operatiune. Si am mai facut un set cu panselute. Floricelele astea sunt tare vesele si decorative!

Sticla taiata de mai sus a devenit prima incercare de vaza