Jurnal de...zilele trecute

Saptamana mea a fost marcata la inceput de stirea cu manastirea din varful Muntilor Bucegi. Dat fiind faptul ca am fost prin "preajma" intamplarilor, am avut la ce medita. Preafericitul aspira sa fie si Prea-inaltul, la propriu, plantand un schit de mare altitudine pe platoul unora dintre cei mai frumosi munti din aceasta tarisoara. Deoarece zona in cauza este si asa cam prea populata de turistul de weekend plus infrastructura aferenta, exact un schit mai lipsea din peisaj. Dar exact din acest motiv isi doreste si Patriarhul un "obiectiv" pe traseul turistic...mai vinde ceva, ii mai aduce pe plimbareti pe calea cea dreapta cu o lumanare, o iconita, calendare, tamaie si alte fleacuri crestine.

Nu cred ca am vazut meserie mai paradoxala (daca mi se permite acest grad de comparatie) decat cea de preot. In ciuda faptului ca distinsii muncitori spirituali au in limbajul de lemn expresia "lucrarea Domnului" la care tin foarte tare, eu nu prea inteleg la ce se refera dansii atunci cand ne invata ca trebuie sa o respectam si sa o iubim. Pentru ca natura este, de la ultimul atom la cea mai vasta galaxie, lucrarea Domnului, iar ei nu o respecta neam! Ba, cum o vad ca este mai frumoasa, se gandesc sa tranteasca un lacas de cult peste ea. Mi s-a parut interesanta intrebarea unei prietene. "Iti dai seama ca noi ii afurisim, ca nu-i mai satura Dumnezeu, iar ei ne considera Satana ca ne punem Gica Contra la biserica lor?". Si chiar mi-am imaginat scena, in fata lui Dumnezeu ca judecator suprem. Un sobor de preoti oracaind in dreapta si noi, laicii, pacatosii, in stanga acuzandu-i de ipocrizie. Hm, oare ce ar hotara divinitatea? Pentru ca nu imi imaginez nicicum un Dumnezeu atat de egoist si crud incat sa prefere distrugerea pajistii montane pentru o simpla cladire.
E drept ca, vazand harta prezentata la stiri, din care reiese ca zona mai beneficiaza de serviciile ortodoxe si prin prezenta altor manastiri, m-a lovit dureros o teorie a conspiratiei pe care am inventat-o eu, pe loc, si sunt tare mandra de ea, ca este rezultatul lecturarii unor carti despre misterele Vaticanului. Te pomenesti ca sefii bisericii sunt in posesia unor informatii (documente vechi, scrieri) ca Bucegiul ar fi legendarul Cogaion, locul de pelerinaj al dacilor, muntele sfant despre a carui identitate nu se stiu prea multe? Nu degeaba circula atatea povesti despre energia misterioasa din Bucegi si vizitele extraterestrilor pe aici. Si atunci ce pot face bisericosii? Fac manastiri cu nemiluita ca sa aiba fir direct cu fiinta suprema.
Dar sa trecem peste problema, vorba scriitorului-exista lucruri mai grave decat moartea, in cazul nostru schitul este un fleac pe langa adevaratele drame din aceasta lume. Am revenit ieri pe blogul deschis pentru sustinerea fetitei Sophie Guger, un caz incredibil ce a culminat in 2012 prin asasinarea mamei fetitei de catre tatal acesteia. Ati auzit povestea la vremea aceea, daca vreti sa o rememorati, o gasiti AICI . Mama fetei era romanca, tatal austriac si parerea mea, fara intentia de a jigni pe cineva, este ca, probabil daca fetita ar fi fost get-beget austriaca soarta ei s-ar fi imbunatatit substantial. Eu personal sunt convinsa ca ceea ce i s-a intamplat copilului ulterior s-a datorat revoltatoarei IN-justitii austriece, bazata pe faptul ca bunica materna a avut mai putine parghii la dispozitie sa isi salveze nepoata. In orice caz, o asemenea viata distrusa de un ghinion formidabil, te duce cu gandul la faptul ca necuratul si-a bagat cu adevarat coada in toata aceasta poveste. Puteti sa judecati singuri, citind jurnalul mamei tinut pana aproape sa fie omorata! Incerc sa urmaresc acest caz, desi simt un rau fizic ori de cate ori lecturez despre el, dar, ca toate povestile prezentate de stirile noastre, si aceasta a fost uitata de mass-media. Ceea ce se vede pe internet este prea putin. Daca vreti sa faceti un gest marunt, pe avaaz.org poate fi semnata o petitie , trebuie doar sa introduceti in dreapta jos o adresa de mail valida. Se urmareste astfel sensibilizarea justitiei austriece pentru ca Sophie sa fie incredintata bunicii materne.