Cand am plecat ieri dimineata spre Urziceni, am avut ocazia sa asist la o scena parca rupta din Evul Mediu, in eventualitatea ca in Evul Mediu ar fi existat guri de canalizare.
Ati vazut imaginile acelea din documentarele despre animale istete, in care o vidra pluteste pe spate si sparge cu o piatra seminte pe burta? Sau cu o cioara care ia o nuca in cioc, se ridica in zbor si ii da drumul ca sa o crape? Sau cu o maimuta care foloseste un obiect contondent (atentie, limbaj criminalistic) ca sa sfarame ceva?
Ei bine, cam in stadiul acesta, de animal istet, era si muncitorul de la Apa Nova care se straduia sa miste capacul metalic al canalizarii. Bietul om-maimuta era singur si dotat doar cu ranga de ridicat capace. Numai ca ranga nu facuse fata capacului intepenit zdravan in asfalt, cu scopul evident de a nu fi furat de reciclatorii de fier vechi, iar apanovistul trebuise sa improvizeze...
Am trecut cu masina, incet, uitandu-ma cu profunda uluire cum omul ridica un bolovan teapan si ii dadea drumul de la inaltime, in mod repetat, incercand sa disloce capacul. Cand ne-am apropiat, am observat ca "unealta" improvizata era o bucata de bordura, de unde Doamne iarta-ma o scosese, din bordura de-a dreptul?! Oricum, capacul n-avea cum sa scape teafar din urgia ce se abatuse asupra lui. Ca sa ajunga in canalizare, bipedul stricase deja doua lucruri: capacul si bordura. Mare ti-e gradina, Doamne!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile la acest articol sunt moderate, nu apar imediat pe pagina.