Aseara tata popa a venit cu...nu stiu, cu ce se vine dupa Paste...Botezul?! Habar n-am, dar fiindca anul acesta nu facusem sfestanie deloc prin casa, am zis sa-i deschid. Nu stiam ca e ziua Z, dar l-am auzit cantand pe hol, cand intra la vecini. Ala mic juca un minecraft pe calculator, cu prietenii, eu taman ce racaisem o serie de vreo sapte sticle de "vizichi" in baie.
M-am scobocit la repezeala in portofel sa vad ce hartii mai mici am ca deh, trebuia sa-i dau si preotului si dascalului. Cred ca parintele nu se astepta sa-i deschid, i-oi fi facut vreo surpriza (placuta?). Nu de alta, dar la sfestanie chem pe altcineva. Pe-asta din parohia noastra nu-l suport, nu e genul sociabil, pare cu nasul pe sus. Ma intreb ce-o fi crezut despre cele sapte butelci de whisky din baie, puse la scurs, sper ca n-a crezut ca le-am baut noi, de Paste! Dar nici tinerelului care il insotea nu-i ardea de cele sfinte, ca a tras cu ochiul la ce juca fiu-meu pe calculator. La final, dupa ce ne stropise bine cu apa sfintita, tropaise prin toate camerele si incasase "onorariul", domnul paroh a tras de colturile gurii, intr-un zambet de fatada, si ne-a facut nitica conversatie despre scoala, apoi s-a dus sa-i fericeasca si pe vecinii de la etajul de dedesubt.
Ca sa ne revenim dupa vizita ne-am repezit la salata de fructe pe care o facusem mai pe la pranz. In salata de fructe pusesem banane, capsuni, struguri albi, mere, piersici din compot, iaurt straciatella, doua linguri de piure de castane Raureni, frisca si...serbet de menta. Serbetul de menta il aveam de la Manastirea Ghighiu din Prahova, calugaritele de acolo se ocupa cu chestii de-astea lumesti de aduc si ceva venituri, adica vand diverse. Ai mei luasera serbetul cand fusesera in vizita la Ferma animalelor si se oprisera la intoarcere, la manastire. Acuma, ce sa zic? Borcanelul nu e de 400 de grame, e mic si bulbucat si a costat 10 lei. Serbetul este foarte parfumat, dar are o culoare innebunitoare de verde deschis, numai de la menta nu provine. Am citit pe eticheta si am vazut ca e facut cu sirop de menta si atunci mi-am dat seama ca, daca maicutele l-au luat din comert, e clar ca e colorat cu ceva chimical. Cand m-am uitat pe fundul borcanului, am vazut si stanta cu IKEA ceea ce explica partial si pretul cam piperat. Asta daca n-o fi vreo colaborare "spirituala" cu firma in cauza.
In orice caz, combinatia de fructe, piure de castane si serbet de menta a fost o delicioasa surpriza, am mancat ca spartii. Menta da stil unui dulce, plus un gust lejer de tequila, ca piureul de castane este "imbunatatit" cu esenta de rom.
La ora asta, in timp ce scriu, usturoiul verde se arde frumos in oala, il aud sfaraind alarmant, asa ca las o clipa tastatura si ma duc sa vad daca a mai ramas ceva din masa de pranz.
Cum să nu ardă, dacă te-a găsit„măritată” cu blogul?”Să știi că siropul e verde de la mama lui.Știu,pentru că-s mâncat rău de menta, care se înmulțește cum se plodesc țiganii. Imi imvadează gradina!. E obraznică rău și n-am ce face cu ea.E un soi, cică, selectat, cu f. mare cantitate de menthol. Dar a dat peste un negospodar!
RăspundețiȘtergereDa, e durere mare blogul! Sa stii ca o fi menta speciala, m-as fi mirat sa puna maicutele ceva "nenatural", or fi cultivand si menta pe langa manastire. M-a derutat ca pe eticheta scrie sirop de menta, or eu faceam serbet cu bunica-mea din fiertura simpla, nu din sirop.
ȘtergereParcă, la inceput, orice șerbet serios trece prin faza infantila de sirop. Parcă!
ȘtergereDa, este de fapt un sirop de zahar aromatizat cu ceva, numai ca intai se leaga siropul, iar zeama de fructe sau altceva se pune in anumite etape ale procesului de mestecare a siropului. Noi il invarteam in lighean cu facaletul ca sa se ingroase. Pe eticheta maicutelor scrie: apa, zahar, sirop de menta. Bunica-mea folosea zeama lasata de fructe sau cacao, suc de lamaie, fiertura de matase de porumb. De menta n-a facut niciodata, o fi vreo "tehnologie" diferita.
Ștergere