Crimson Peak- puterea imaginii

Ce-am mai vanat filmul asta!... Am asteptat cu sufletul la gura sa fie pus online, am tot verificat site-urile de profil, cam de doua ori pe saptamana si, in sfarsit, aseara am reusit sa-l vad. Am avut cateva mici surprize, toate placute.

Crimson Peak a fost catalogat ca fiind un horror/thriller/fantasy cu accente gotice, dar am descoperit ca partea de romance este motorul actiunii, fie ea si una cam sangeroasa. De fapt, productia a fost “stampilata” cu continut de violenta sangeroasa si unele scene sexuale, dar va spun ca partea cu sexul este foarte slab reprezentata si foarte putin explicita.

Filmul este o frumoasa poveste de dragoste, dramatica, indiferent cate efecte speciale cu fantome ar afisa. Scenarist si regizor, Guillermo del Toro recidiveaza cu acest film deoarece a dovedit ca are atractie catre genul fantasy, el fiind si scenarist pentru Hobbitul, Hellboy sau Cercul de foc. De data aceasta, regizorul reia o tema oarecum clasica, cea a cuplului frate-sora cu apucaturi malefice, chiar dezaxat din punct de vedere mintal, scapatat financiar si hotarat sa faca tot ce se poate pentru a supravietui. Eroina filmului este, ca si in alte productii asemanatoare, victima inocenta a unor masinatiuni veroase. Atrasa intr-o casnicie aparent promitatoare cel putin din punct de vedere sentimental, dar intr-o conjunctura periculoasa, Edith cea non-conformista si plina de incredere in capacitatea sa de a cunoaste oamenii, descopera o lume promiscua, plina de capcane si secrete mortale. Izolata de familie si de prieteni, singurul ei sprijin sunt vedeniile ce par sa ii vegheze pasii. In cele din urma, fantasmele vor fi singurele capabile sa-i dezvaluie adevarul si chiar sa o salveze.

In rolurile principale am regasit actori care imi plac foarte mult, tineri, aflati in ascensiune. Personajul principal feminin, Edith Cushing, este jucat de Mia Wasikovska, o tanara pe care am admirat-o in ultima versiune “Jane Eyre”, pentru sensibilitate si puterea de a intra in mintea si pielea personajului. Am urmarit-o aici cu sufletul la gura, intruchipand o femeie hotarata, independenta, indragostita, capabila sa lupte pentru viata sa. 

Thomas Sharpe, individul fermecator, dar atat de alunecos incat nu stii pana la urma in ce tabara sa-l asezi, tinzi chiar sa-i acorzi circumstante atenuante si sa-l compatimesti, este interpretat de Tom Hiddleston, actorul ce se identifica cu mincinosul zeu Loki in filmele produse de Marvel despre Thor si zeitatile nordice. In rolul surorii diabolice, Lucille Sharpe, este Jessica Chastain, o actrita de teatru foarte frumoasa, cunoscuta din “Martianul”. In sfarsit, baiatul bun, prietenul din copilarie al eroinei si cel care va pune piciorul in prag in cele din urma, este jucat de Charlie Hunnam, cunoscut pentru rolul principal din Cercul de Foc (Pacific Rim).

Ceea ce am apreciat insa la acest film au fost imaginile care sustin minunat intriga. Decorurile si lumina sunt atent studiate, culorile sunt vii sau terne sau contrasteaza puternic. Conacul de la Allerdale (numit si Crimson Peak) este darapanat, misterios, plin de sunete, vantul vorbeste prin toate sparturile si crapaturile, prin tavanul inalt se cern funigei si fulgi de zapada, labirintul de camere este derutant si incitant in acelasi timp. Cat despre efectele speciale, fantomele pe care doar Edith pare sa le vada sau sa le inteleaga, sunt suficient de infricosatoare, dar numai pentru faptul ca vor sa transmita un mesaj. Totusi, chiar si prelingerea umbrelor pe pereti sugereaza fapturi supranaturale ce bantuie locul, ridicandu-ti parul pe ceafa.

Finalul filmului este o baie de sange. Asta este incontestabil. Pana la urma insa, trebuie sa admiti ca intamplarile relatate ar putea fi chiar reale, iar intorsatura din condei a scenariului, in momentul in care tocmai erai convins ca totul se duce de rapa, este o buna lovitura de teatru. Dar parca, numai de data asta, ti-ai fi dorit ca baietii rai sa fie mantuiti si iertati, iar baietii buni sa nu iasa tot timpul invingatori. 

As incheia spunand ca recomand acest film chiar si celor slabi de inima pentru frumusetea povestii, iar celor invatati cu scenele mai dure le spun ca nu vor fi dezamagiti.