Amitav Ghosh-Cromozomul Calcutta

Cred ca, daca o tin tot asa, imi transform blogul in unul destinat exclusiv recenziilor literare. Ca tot ma vaitam ca n-am timp sa citesc cat as vrea... Ei, uite ca acum citesc din plin si n-am timp sa scriu despre tot ce citesc. Vorba aia: ai grija ce iti doresti ca s-ar putea sa se indeplineasca!

Sa spun drept, cand am ales cartea "Cromozomul Calcutta" aparuta la Editura TAJ nici nu prea am dat atentie faptului ca autorul este un indian. M-a atras misterul din titlu, comentariile superlative din descrierea de pe site, faptul ca romanul a castigat un premiu literar prestigios si, bineinteles, genul in care este incadrat, acela de thriller stiintific combinat cu religie orientala. "Hai ca trebuie sa fie deosebit" mi-am zis si nu m-am inselat deloc, deloc!

Dupa ce am primit cartea si am lecturat primele pagini, am devenit brusc interesata sa aflu cate ceva si despre autor deoarece scrie bine, super-bine!, iar modul cum documenteaza povestea te pune pe ganduri. Amitav Ghosh este indian sadea, nascut in 1956, in Calcutta, crescut prin India, Bangladesh si Sri Lanka. Un personaj exotic din start. Uite ca nu citisem pana acum o carte "indiana". Adica una in care actiunea sa oscileze intre inceput de secol al XIX-lea, prezent si un viitor apropiat.

Planurile temporale multiple nu sunt singurul lucru care te intriga in aceasta poveste. Chiar faptele reale de la care porneste sunt invaluite intr-o doza serioasa de necunoscut. Iar eu mor dupa actiunile astea care se bazeaza pe vechi fapte neelucidate. Dar iata care este contextul istoric!
Ronald Ross este medicul britanic care a primit in anul 1902 Premiul Nobel pentru faptul memorabil ca a descoperit care este vectorul de transmitere a malariei, si anume tantarul anofel, apoi a studiat ciclul de viata al parazitului care genereaza aceasta cumplita boala. Malaria este un adevarat flagel care afecteaza populatiile din zonele tropicale si sub-tropicale, in epocile trecute facea ravagii, iar in prezent secera cam 1-3 milioane de oameni pe an, asa ca va dati seama care era/este miza eradicarii acesteia.

Booon, lucrurile par clare din punct de vedere istoric, Ronald Ross este THE MEN, eroul care a facut lumina intr-un caz stiintific ce a suscitat multa polemica de-a lungul a zeci de ani, deoarece a fost o vreme in care, sa cauti la microscop un microorganism care chipurile provoaca malarie, era o sinucidere din punct de vedere al carierei, asa ca nu multi aveau curajul sa contrazica vocile cu greutate din mediul academic al acelei vremi.

Amitav Ghosh insa, fictional sau mai pe sleau, sau doar vrand sa ne inoculeze o noua viziune asupra faptelor, vine cu o alta varianta la istoria oficiala a luptei impotriva malariei. Personajul sau, Murugan, este un specialist in biografia lui Ross, putin nebun, putin clarvazator si teribil de ironic, care scotoceste prin vechi documente si investigheaza actiunile intreprinse de cercetator pe parcursul sederii in India. Scriitorul sugereaza faptul ca Ross a fost doar un om de fatada, care nu avea nici macar pregatirea practica necesara sa faca cercetari mai aprofundate, dar care a fost impins in fata de un grup secret care i-a pus la dispozitie toate datele si l-a condus efectiv spre rezultatele spectaculoase obtinute ulterior. Interesanta perspectiva, nu?

Pe aceste fapte reale sau presupuse, Amitav Ghosh grefeaza o aventura plina de suspans in care intervin religiile si zeitatile pline de mister ale Indiei, ducandu-ne in colturi obscure ale credintelor orientale, purtandu-ne prin spatii cetoase si infricosatoare, sugerand ca leacul malariei a prezentat interes inclusiv pentru sectele aflate in umbra, dar cu alte scopuri decat cele pur medicale. 

Ce sa zic! Fascinanta carte, fascinanta ipoteza! Cam pana unde ar putea fi adevarate speculatiile despre activitatea lui Ross? Sunt sigura ca autorul nu face afirmatii de amorul artei, undeva exista probabil documente sau marturii ale celor care au lucrat cu acest cercetator. Mie mi se pare ca in India, aceasta lume straveche aflata undeva, la limita dintre legenda si realitate, totul este posibil. Iar cartea lui Ghosh este clar o ironie la adresa colonialismului britanic, care se dorea civilizator si "cu picioarele pe pamant". Ei, bine, nimic nu este batut in cuie si palpabil atunci cand intri pe taramul controlat de zeitati mai bune sau mai rele in care atatia oameni, fie ei si moderni, cred cu neabatuta tarie. Iar personajele britanice ale cartii afla la modul dur ca nu este bine sa manifesti necredinta vis-a-vis de planul supranatural.

Lasand la o parte intriga in sine, m-a atras teribil stilul acestui autor indian. Are o cursivitate si o abilitate in manuirea cuvintelor, fara sa epateze, combinand atmosfera occidentala cu cea orientala, unind cele doua extreme cu o eleganta fara cusur. Romanul lui necesita atentie. Nu ma intelegeti gresit, nu este greu de parcurs, dar iti pune mintea la contributie. Nu e de citit pe plaja. Nici in tren, nici pe o banca in parc. Nici doar o data pe saptamana ca s-ar putea sa pierzi sirul logic al intamplarilor. Cea mai mare greseala este sa o luati drept o lectura usurica, cam cum sunt filmele indiene, naive si muzicale, de spalat creierasul. N-are nimic din productiile Bollyood, nu va lasati inselati de acestea!
Este ceea ce se numeste o carte desteapta. Nu e de mirare ca a fost atat de laudata de critici.

In concluzie, ma declar fan Amitav Ghosh si cumparator al operelor sale, alea care mai sunt traduse pe la noi. Si sunt cateva. Si toate de exceptie, dupa cum am citit.