Roman cu publicitari, magar si umbre

Acesta este subtitlul romanului "Plec" de Cristina Andone, o scriitoare de 42 de ani, cu multe si interesante fatete deoarece este si activist educational, si trainer de creativitate, a scris si carti pentru copii ( seria Povesti din Padurea Muzicala), lucreaza si la o carte despre ii (are o colectie etnografica), organizeaza ateliere in Bucuresti si in tara... Un om care are cu adevarat ceva de spus/scris!

Nu stiam toate aceste lucruri despre Cristina Andone atunci cand am primit romanul ei de la Editura Univers. "Plec", aparut in acest an,  este de asemenea un produs inedit deoarece are ca fundal lumea fascinanta, putin nebuna si teribil de creativa a unei agentii de publicitate. Despre acest domeniu s-a vorbit mult prin filme, in special cele americane si cred ca si pe la noi lucrurile stau cam la fel. "Publicitarii", cum le zice Cristina, sunt indivizi aparte, non-conformisti, cu personalitati complexe si uneori greu de digerat. Avand in vedere ca autoarea a facut parte timp de treisprezece ani din aceasta tagma exclusivista, mica ei incursiune in acest univers corporatist are la baza o solida cunoastere a tuturor dedesubturilor de profil.

Am citit romanul Cristinei Andone in trei zile, seara, pana imi pica volumul din mana de somn, si nici atunci nu i-as fi dat drumul, atat de tare mi-a placut. Este o povestioara cu talc despre oameni si aparente, despre ambitii carieristice, despre teama de a nu ramane pe drumuri, despre micile barfe intre colegi, despre ierarhii si ierarhizare, despre ciudateniile sefilor si despre viata boema a personajelor cu talent creativ ce populeaza o agentie de publicitate.

Veti descoperi o scriitoare cu un simt al ridicolului si al umorului iesit din comun, cu replici spumoase, demne de a fi memorate, cu o ironie fina chiar si in momentele dramatice, cu o scriitura mai ales optimista. Dupa primele pagini, am avut senzatia clara ca am mai intalnit undeva acest stil de a scrie, nu-mi aminteam deloc unde si cand m-am mai delectat cu asemenea texte efervescente. In cele din urma, dupa ce mi-a stat pe limba o zi intreaga, cum s-ar zice, numele a erupt din memoria mea: Leonida Neamtu. Cristina Andone pare sa fie un demn discipol al acestui vechi si extraordinar de sentimental autor de romane cvasi-politiste. Cel putin ca mod de a scrie. Acelasi fin observator, acelasi limbaj erudit, aceeasi atenta imbinare a cuvintelor pentru a crea imagini. Si, peste toate, acelasi umor cu note nostalgice, putin triste pe alocuri. Un umor care face sa ti se stranga inima chiar daca zambesti la jocurile inspirate de cuvinte.

Povestea noastra este cu si despre patru angajati, in functii diverse, ai agentiei Arca lui David/AD&Trotsky. Fondatorul David Trotsky binevoieste sa treaca in nefiinta fix pe 1 Aprilie, lasand ca un soi de mostenire obligatia unei calatorii platite in avans, cu scopul declarat de repatriere a unui...magar. Marta, Vera, Dimuleanu si Mishu pornesc spre Cannes, dap, chiar acela din Franta, chiar in momentul celebrului festival, dar nu cel de film, ci cel de publicitate. O aventura din care toti invata cate ceva si de la care, inconstient, asteapta rezolvarea unor probleme mai mult sau mai putin personale. Finalul cartii este o amaruie trecere in revista a celor care au parasit aceasta lume nefiresc de devreme. Pana la urma, ironic sau nu, pentru Cristina Andone acest roman este un mod de a-i omagia pe fostii colegi de breasla.

Asa cum am spus mai sus, am apreciat si am gustat din plin stilul elegant al acestei doamne. Veti mai remarca la aceasta carte atmosfera occidentala, pigmentata de aventurile cu caracter slav. Numele personajelor sunt simpatice si oarecum exotice, iar scenele care se petrec dincolo de granitele noastre sunt credibile, perfect construite. Si sa stiti ca nu lipseste nici dragostea din acest amalgam de intamplari. Sau, mai bine zis, nu lipsesc problemele din dragoste.

Asadar, Cristina Andone este, pentru mine, o descoperire tare placuta si sunt sigura ca va va prinde si pe voi in vraja vorbelor sale.