Imi propuneam atunci sa citesc de la ei romanul "Inainte sa fim ai vostri" de Lisa Wingate. Si l-am citit. Cu mare pofta, as zice. Pentru ca este o poveste bazata pe un caz real si, ca de obicei, astfel de carti au mare succes la public.
Cartea a aparut la Editura Trei, stiu deja ca aceasta editura nu publica orice, se lauda cu autori si opere cu adevarat bune. De data aceasta este vorba despre Lisa Wingate, o autoare americana care a vrut sa readuca in atentia publicului un scandal urias, ce a scos la iveala dedesubturile dramatice ale adoptiei copiilor intre anii 1920 si 1950.
Si cum realitatea este de baza, v-as sugera sa nu porniti lectura pana nu consultati nota autoarei de la finalul cartii sau pana nu va documentati un pic cu privire la activitatea Societatii Casa de Copii din Tennessee, filiala Memphis, condusa de Georgia Tann. Aceasta doamna, supranumita "vanzatoarea de copii care a corupt adoptiile" a practicat un sistem inimaginabil de crud, cu sprijinul acolitilor sai si cumparand tacerea autoritatilor. Pe scurt, doamna in cauza, cu motivatia ca salveaza copii nascuti in saracie sau orfani, a rapit practic din sanul familiilor de conditie mai modesta sute de micuti pe care ii tinea un timp, pana reusea sa ii plaseze in familii instarite, de multe ori de politicieni sau alti oameni influenti, ceea ce explica si tacerea vinovata a celor care ar fi trebuit sa stopeze aceasta situatie. In institutia doamnei Tann, copiii erau abuzati, molestati, infometati, daca se imbolnaveau sau erau prea recalcitranti erau lasati sa moara sau erau ucisi. Socant, nu? Este indiscutabil faptul ca au existat si copii care au fost salvati cu adevarat din familii dezmembrate, dar si mai multi au fost rupti de parinti iubitori prin inselaciune. Adultii erau pacaliti sa semneze acte de cedare a custodiei sau mamelor care nasteau in spital li se spunea ca micutii au murit. Uneori, politia era implicata direct in astfel de actiuni de "colectare" a copiilor considerati fara casa. Georgia Tann a avut un numar urias de acoliti, incepand chiar cu personalul din spitale. Locuitorii din Memphis stiau ce se petrece, pur si simplu citeau anunturile din ziare despre copiii "scosi" la adoptie. Mi se pare uluitor, trist si la fel de inexplicabil ca ascensiunea nazismului, sa zicem.
Dar sa revenim la roman. Lisa Wingate a scris o poveste adorabila, chiar asa trista cum este. Avery este o tanara procuroare si viitor politician, provenind dintr-o familie instarita, bine infipta in cercurile politice, cu un tata senator, o mama foarte energica pe plan social si o bunica ce a fost candva o figura in societate, dar acum sufera de Alzheimer.
Avery este atat de constienta de rolul pe care familia o impinge sa il joace in public si are atat de mult bun-simt incat realizeaza ca drumul sau profesional are succes, in mare parte, datorita renumelui familiei Stafford. Dar Avery a fost atat de bine educata ca trebuie sa faca ce "se cuvine", nu ce si-ar dori ea, incat nu pune in discutie hotararile pe care parintii le iau pentru ea. Chiar este gata sa se casatoreasca cu un vechi prieten, desi isi da seama ca intre ei nu exista acea mare dragoste care ar trebui sa-i lege.
In timpul unui eveniment desfasurat la o casa de batrani si la care Avery ia parte, o cunoaste intamplator pe May Crandall, una dintre locatarele azilului, cu care tanara are ocazia sa interactioneze. Intamplarea o va aduce pe Avery in preajma lui May si a amintirilor sale, iar Avery va avea impresia ca o recunoaste pe bunica sa intr-una din pozele femeii. Si de-aici incolo spiritul de investigator si o curiozitate lesne de inteles o vor impinge pe Avery pe un drum al trecutului, plin de intamplari dureroase.
Autoarea alterneaza capitolele in care Avery cauta raspunsuri cu capitolele ce reprezinta marturia lui Rill Foss, o fetita de 12 ani ce traieste pe o barca, pe rau, alaturi de inca patru frati si parintii lor. Copiii sunt micuti si seamana cu mama lor, o frumusete cu bucle blonde. Amanuntul are importanta si veti vedea de ce. Mama este din nou insarcinata si, in seara cand incep durerile facerii, este clar ca aceasta nastere va fi dificila. Parintii sunt nevoiti sa paraseasca barca pentru a ajunge la spital, iar cei cinci copii raman singuri. A doua zi se trezesc cu politia pe cap si, desi ei incearca sa explice situatia, oamenii legii ii ridica fara nici un scrupul si ii predau Georgiei Tann si Societatii Casa de Copii. Georgia Tann va fi incantata de cei patru frati cu bucle blonde si ochi albastri (o infatisare care era la mare cautare!) si va incerca sa-i plaseze in familii diverse. Povestea sederii lor la casa de copii este foarte aproape de modul in care se petreceau lucrurile in realitate.
Lisa Wingate a precizat faptul ca informatiile ei se bazeaza pe istorisirile celor care au trecut prin casa de copii, au fost adoptati, au devenit adulti si au petrecut ani intregi incercand sa-si gaseasca familiile. Lucrarile scrise pe aceasta tema sau articolele din mass-media de la vremea respectiva sunt de asemenea elocvente. Si totusi, autoarea reuseste cumva sa nu cada in capcana unui stil lacrimogen, bulversant. Cartea ei insufla speranta, are o actiune care te tine in priza si are in plan secund si o poveste de dragoste care isi va gasi, in cele din urma, fagasul.
Scrierea autoarei este placuta, clara, te prinde si te antreneaza in miezul lucrurilor si te face sa-ti pui cateva intrebari. Familia Foss din carte este nomada pe rau. Ce ar fi devenit copiii lor daca ar fi ramas alaturi de parinti? Adoptati de familii instarite, toti au cunoscut succesul. Si atunci, cine ar putea spune cat de traumatizati au fost de aceasta schimbare in cursul vietii lor? Si totusi, despartirea fortata de parintii iubitori si de frati, desi saraci, nu a putut fi uitata vreodata.
Cat despre femeia Georgia Tann cea reala, trebuie sa stiti ca ea nu a ajuns sa fie judecata niciodata dupa ce s-a descoperit totul si scandalul a izbucnit. Ea a murit de cancer inainte de a fi implicata in vreun proces. Georgia Tann a actionat intotdeauna in scopul obtinerii unor venituri, niciodata nu i-a pasat de copiii aflati chipurile in ingrijirea sa.
Va recomand aceasta carte, va va misca profund si va va face sa intelegeti mai bine faptul ca nu poti ignora trairile si sufletul unui copil, indiferent cat bine ai impresia ca ii poti face.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile la acest articol sunt moderate, nu apar imediat pe pagina.