La capatul curcubeului de Vernor Vinge

Ei, bine, habar n-am despre ce este vorba in cartea asta! Adica, da, am citit cartea, cap-coada, il stiu pe Vernor Vinge, mi-a placut altadata, dar acum, repet, habar n-am ce a vrut sa zica!
Parca as fi citit in aromana, stiti senzatia. Vezi cuvintele, suna extrem de familiar, dar nu intelegi nimic.
Vernor Vinge este un matematician american scriitor de SF, castigator de cinci ori al prestigiosului premiu Hugo. Si chiar este extrordinar de talentat, obisnuieste sa scrie in stil mare, adica operele sale au o vastitate spatiala greu de egalat si povesti ample care te poarta prin multe colturi ale universului si prin concepte atat de avansate incat, uneori, pot parea coplesitoare.
La capatul curcubeului a aparut in 2006 si a fost premiata in 2007 ca "cel mai bun roman". Si totusi eu n-am reusit sa prind mai nimic din intriga acestei carti.

Ceea ce este cu adevarat ciudat este faptul ca scriitura lui Vinge este clara, plina de actiune, are un ton ironic si un umor care ies la suprafata din cand in cand, dar ceea ce ingreuneaza firul povestii este contextul. Actiunea este plasata de data asta numai pe Pamant, intr-un viitor destul de indepartat, in care viata cotidiana este asistata non-stop de de computere si alte gadgeturi tehnologice. Si mai curios este faptul ca unele dintre personajele principale sunt copii, ai senzatia ca ar putea fi o carte pentru copii. De fapt, personajele sunt la cele doua capete ale varstei, copii si batrani.

Societatea din acea epoca a viitorului a gasit modalitati de a vindeca boli grave si de a recupera intr-un fel persoanele in varsta, chiar si atunci cand sunt afectate de Alzheimer. Recuperarea merge pana acolo incat corpul este revigorat, iar persoanele in varsta sunt trimise sa faca din nou scoala alaturi de copii, in clase mixte. Robert Gu a fost unul dintre marii poeti ai lumii. A fost supus proceselor de insanatosire si refacere a organismului si acum invata intr-o clasa sa utilizeze tehnologia moderna. Are de dat examene si nu prea se pricepe la calculatoare. In schimb Juan, un baietel de 13 ani, nu se pricepe la literatura. Cei doi se asociaza pentru a putea trece examenele de sfarsit de semestru. Fiul lui Robert Gu, Bob, si nora sa, Alice, lucreaza intr-un soi de servicii secrete ale viitorului. Nepoata lui Robert Gu, Miri, este o pustoaica isteata care inceraca sa dreaga relatiile demult degradate ale bunicului sau cu restul familiei.

Tehnologia din viitor este atat de avansata incat oamenii se distreaza modificand virtual modul cum arata locurile in care traiesc. Adica viata este un fel de joc in care, desi mergi pe o strada obisnuita, s-ar putea sa vezi de fapt un rau pe care plutesti intr-o barca. Poti sa optezi pentru o realitate virtuala, conceputa de diversi insi sau sa dezactivezi aceasta functie a calculatorului personal si sa vezi realitatea cu adevarat. In acest context, autorul plaseaza o intriga cu teroristi ce vor sa submineze...ceva, la nivel global. Cam pe-aici am pierdut firul. Am inteles ca se pune la cale un act de terorism, dar n-am inteles deloc care e acela. Pe de alta parte exista doua factiuni: una care doreste trecerea tuturor textelor literare in format electronic printr-o metoda ce presupune distrugerea tuturor cartilor si o factiune care doreste conservarea cartilor din hartie. N-am priceput deloc ce legatura exista intre aceste doua aspecte ale povestii. Robert Gu si copiii sunt implicati intr-un soi de cursa care ii va duce in situatii periculoase, iar lucrurile se rezolva pana la urma, dar nu stiu cum!

O carte ciudata. N-am alta caracterizare. Ar trebui sa aiba un soi de rezumat la final, in care sa se explice actiunea in termeni mai clari. Repet, este chiar plina de umor pe alocuri, mai ales cand vine vorba de adaptarea batranilor la un prezent pe care nu-l mai inteleg. Ideea cu scoala pentru varstnici este de milioane si chiar mi se pare posibila intr-un viitor oarecare. Relatiile copii-batrani sunt extrem de actuale, exista un soi de duiosie care razbate din text, duiosie ce caracterizeaza tandemurile bunici-nepoti.

Ideea acestui roman este categoric inedita, inteleg de ce a fost premiat. Poate nu am fost eu destul de dispusa sa fac un efort in plus ca sa pricep intriga. Poate o voi reciti candva, cu mai multa rabdare. Dar voi, daca sunteti consumatori de sf si nu va sperie viziunile mai "tehnologice" asupra viitorului. puteti incerca. S-ar putea sa fiti mai ageri decat mine si mai deschisi la minte si chiar sa va placa.