O lume nebunã, nebunã…

Suntem peste 6 miliarde de oameni şi varietatea caracterului este cea mai interesantã trãsãturã a speciei umane. Existã tipologii umane extrem de diferite şi acesta este farmecul omenirii. Dar urbanizarea , înghesuiala din marile oraşe, lipsa muncii fizice şi lãcomia duc la devieri comportamentale care pot fi amuzante sau groteşti. In cazul fericit în care nu devin periculoase pentru societate. Am vãzut întâmplãtor pe un post tv un interviu cu o domniţã simandicoasã, din SUA, care îşi câştiga existenţa fãcând modelling cu mâinile. Cu alte cuvinte persoana în cauzã avea nişte mâini foarte frumoase ca structurã şi era foarte cãutatã pentru diverse reclame în care apãreau mâini, cu bijuterii, ceasuri, detergenţi, tot felul...
Pânã aici toate bune şi interesante numai cã , din interviul acordat, mi-am dat seama cã fata dezvoltase o adevãratã obsesie pentru propriile mâini. Chiar şi când vorbea cu reportera, le ţinea ridicate în dreptul pieptului şi le flutura demonstrativ, astfel încât toata lumea sã i le poatã admira. A povestit cã tot programul ei se învârte în jurul îngrijirii mâinilor, cã le protejeazã purtând tot timpul manuşi şi cã nu face absolut nici o treabã prin casã, de teamã sã nu se rupã vreo unghie sau sã se zgârîie! Mie mi s-a pãrut ca nu e prea zdravãnã la mansardã. Bun, înţeleg cã are un câştig de câteva mii de dolari pe lunã datoritã mâinilor, dar chiar sã-ţi modifici viaţa în halul ãsta mi se pare deja de domeniul patologicului. Adicã speri sã trãieşti toatã viaţã din chestia asta? Ce te faci cu viaţa personalã dacã tu te fereşti tot timpul sã nu-ţi vatemi membrele superioare? Intr-un fel fãtuca e din aceeaşi categorie cu ãia din Cartea Recordurilor care au cele mai lungi unghii din lume. Te uiţi la unghiile acelea de peste un metru şi te întrebi ce abis o fi în capul oamenilor? Nu mişcă un deget de dragul unghiilor.
Dar cea mai tare chestie am vãzut-o asearã într-un serial numit “Tabu” difuzat de National Geographic şi care analizeazã tocmai astfel de apucãturi ciudate. Este vorba despre o relaţie specialã ce se dezvoltã între doi oameni de sex diferit sau nu, în care unul este în postura dominantã de stãpân, iar celãlalt vrea sã fie câinele lui. Nu este o relaţie sexualã neapãrat. Poate fi doar un joc între adulţi. Numai cã a fi câine înseamnã chiar sã latri, sã porţi zgardã, sã te guduri, sã mergi în patru labe şi sã fii mângâiat şi scãrpinat de stãpân. Ba chiar plimbat în parcul pentru câini adevãraţi! N-am ştiut dacã sã mã amuz sau sã-mi fie milã de oamenii aceştia. E penibil sã vezi doi adulţi în asemenea posturi. Ai senzaţia cã sunt puţin înapoiaţi mintal, dar înfricoşãtor este faptul cã nu sunt. Atunci când povesteau despre aceste obiceiuri, pãreau simpatici şi comunicativi şi nu tocmai ultimii proşti. Bineînţeles cã pe parcursul episodului apar tot felul de psihologi care ne explicã de ce simte nevoia cineva sã se manifeste astfel. Toate explicaţiile sunt teribil de alambicate şi foarte savante.
De fapt, eu cred că modul actual de viaţă este cel care încurajează enormităţile de genul celor de mai sus. O cvasi-lipsă de griji imediate îţi dă timp să-ţi pui în practică unele fantezii. Mâncarea este relativ ieftină şi o găseşti la supermarketul din colţ, nu trebuie să dai la sapă pentru a avea un trai decent, deci ai energia necesară să experimentezi şi altceva. N-aş vrea să par intolerantă, dar tare mai sunt ciudaţi unii!