Jurnal de weekend

Ieri am fost o tura prin centrul urbei. Plictiseala generala...De-abia l-am facut pe-ala mic sa renuntam la troleu si sa o luam pe jos, pe bulevard. Nu stiu cu cine o fi semanand asa comod (hi,hi!). La MacDonald's era o inghesuiala de zile mari dar am stat, ca la menu dadeau un robotel de jucarie. La plecare, cand sa vars tava in mobila aceea in care trebuie sa-ti duci deseurile, vad o naparstoaca de maxim un metru inaltime, stand si ea cu tava langa genunchii mei. Era clar ca n-avea cum sa ajunga la usita aceea rabatabila, asa ca eu, ca sa incurajez copilul sa fie responsabil, dau sa o ajut. Ii iau tava, noroc ca era goala, scutur hartia aia de reclama prin usa rabatabila si pun tava pe teancul de deasupra. Apoi  totul se deruleaza in cateva secunde. Afurisita de hartie, in loc sa se scurga prin usita, cade pe ciment. Eu ma aplec sa culeg hartia si nu vad ca deasupra ceva nu e in regula, tava aluneca si ma trezesc cu ea in cap. Ca-ntr-un film cu Stan si Bran! M-am uitat urat la fiu-meu care sesizase umorul situatiei si radea cu hohote. Dar restul zilei a fost mai linistit.

Ieri dupa-amiaza am recitit o carte aparuta la editura Curtea Veche, in 2010 - Cruciada impotriva Sfantului Graal de Otto Rahn, un neamt nascut in 1904, cu o biografie la fel de ciudata, savuroasa si trista ca si legendele pe care le-a studiat si le-a prezentat publicului. Otto Rahn a facut investigatii in Pirineii francezi, intreprinzand, alaturi de cativa prieteni cu experienta, explorari amanuntite in zona Montsegur, vizitand cavernele si padurile din regiune.  Cartea de fata este rezultatul acestor expeditii, menite sa elucideze istoria conflictelor dintre catari si catolicismul roman, in urma carora Rahn a emis teoria ca fortareata Montsegur a fost templul Graalului. Partea interesanta de-abia acum urmeaza. Aceste intamplari aveau loc in anii de ascensiune ai celui de-al Treilea Reich. In timp ce era in Franta si era deprimat ca nu gasea sustinatori pentru traducerea in franceza a cartii sale, Otto Rahn primeste o telegrama misterioasa prin care i se ofera 1000 de marci din partea Reichului pentru a scrie o continuare a cartii. Intors in Germania, el afla ca expeditorul telegramei nu era altul decat Heinrich Himmler, seful SS-ului. Acesta l-a invitat mai tarziu pe scriitor sa se alature miscarii naziste, in calitate de istoric si arheolog civil, lucru pe care Rahn l-a acceptat, nestiind cum ar putea sa refuze. Otto Rahn a devenit un fel de celebritate nazista, fiind specializat in legenda Graalului si luand parte la mai multe expeditii. Numai ca Rahn nu fusese niciodata un nazist convins, convertirea lui tinea mai mult de supravietuire si de dorinta de a putea munci in continuare, nu era de acord cu razboiul si intoleranta miscarii fasciste...Si lucrul acesta i-a adus pieirea. S-a certat cu Himmler si a fost trimis ca paznic intr-un lagar, fiind acuzat de homosexualitate si posibila origine iudaica. In 1939 Otto Rahn s-a sinucis. Cartea sa cea mai cunoscuta a devenit bestseller pentru literatura conspirationista si oculta. Ceea ce m-a impresionat cel mai mult in stilul autorului este modul cum imbina datele stiintifice cu vechi legende, rezultand un text cu atribute aproape poetice. Nu iti dai seama daca este o carte- documentar sau o frumoasa poveste despre o lume demult apusa. Otto Rahn este o figura speciala cu adevarat! Mi-a fost greu sa recitesc fragmente din aceasta carte, in mare parte deoarece soarta autorului, un om cu o sensibilitate aparte, m-a intristat. Dar istoria prezentata in aceste pagini este fascinanta, un lant de mistere despre care nu stiam mai nimic. Va indemn sa cititi cartea, veti avea parte de o lectura altfel...

 Sa revenim insa la jurnal. Zilele trecute ai mei mi-au adus o ramurica inflorita. Dar ce flori! Arata ca niste smocuri de blanita roz mai degraba si au un parfum extraordinar, au mirosit zile intregi...Bineinteles ca n-au stiut sa-mi spuna din ce amarat de pomisor jumulisera frumusetile pe care le puteti vedea in fotografie. Al meu sot zice ca e un arbust exotic, ceva japonez, tot ce e posibil! Aseara am terminat o sticla de vodca Absolut. Nu de baut, ci de decorat. Am mai avut vreo doua sticle de Absolut, dar ceva mai mici. Asta a fost mai pantecoasa. Sunt tare frumoase deoarece aduc mai degraba cu sticlele vechi in care se tineau medicamente sau alte solutii de spiterie. Oricum, am incercat sa-i pastrez acest "spirit" si am facut un model sters, decolorat, cu lavanda, apoi am patinat-o un pic. Bineinteles e in set cu altele...