Lotus Ploiesti

Am fost astazi cu mama mea la primul spital privat din Ploiesti, spitalul Lotus. Este in principiu o maternitate privata, dar ofera consultatii ale tuturor specialistilor si posibilitatea internarii de o zi atunci cand ai de facut mai multe analize. Deoarece mama are tot felul de hibe cu state vechi si, ca orice persoana in varsta din Romania, s-a cam saturat sa bantuie holurile policlinicilor prin tot orasul, preferand sa renunte la unele tratamente decat sa se mai oboseasca in van, am considerat ca e cazul sa facem un efort financiar si sa le rezolvam pe toate intr-un singur loc.
Asa ca toti banii pe care ii economisese nemaicumparand medicamente (si nu erau putine!) i-a dat pe aceasta internare de o zi. O zi e mult spus, ca am stat de la 9 dimineata pana la 14. Au consultat-o doi medici si a facut cam tot ce se putea in materie de analize, de la cele uzuale de sange si urina, dozari hormonale, EKG, radiografii, ecografie abdominala, pana la osteodensitometrie. O parte din rezultate vin pe loc, celelalte a doua zi cand se formuleaza si tratamentele. Ceea ce vreau sa spun este ca modul in care este primit pacientul, vazut, consultat, iti da senzatia ca doctorii si asistentele de pe la noi au personalitate dubla. Pentru ca aceiasi oameni care iti pun creierii pe moate (nu toti si ma scuzati daca printre voi sunt persoane ce lucreaza in sistem) intr-un spital de stat, se transforma spectaculos odata ajunsi la privat, acolo unde banutul vine pe cale legala de la pacienti. Nu vreau sa vorbesc despre dotarea spitalului care este deosebita, despre ambientul rezervei in care am stat cateva ore si in care ne-am simtit mai ceva ca la hotel ca avea baia mai mare decat a mea si era cu senzori, se aprindea lumina si pornea aerul conditionat de cate ori crapam usa (chiar ma enerva risipa asta!), ci despre grija, as zice sufocanta, cu care am fost tratate. Au navalit peste noi asistentele, au ajutat-o pe mama sa se dezbrace, sa se miste, i-au potrivit perna, au tinut-o de brate in lift, au mangaiat-o (pe bune!), au intrebat-o daca ii e frig, foame, daca e ametita, daca vrea sa se uite la televizor (era in rezerva), daca sa-i deschida geamul, sa-i traga jaluzeaua....ce sa mai, incepusem sa ne simtim prost ca nu eram obisnuite cu atata atentie!

 Rezerva era colorata, vesela, decorata in vernil, cu vaze de sticla de la IKEA, cu mobilier asortat, patul era modern, salteaua moale, aveam senzatia ca am trecut printr-un portal si ma aflu brusc altundeva, nu in Romania. N-am fost nici un moment lasate de izbeliste, zambete pe toate fetele, multumiri si conversatie placuta. Doctorii au venit in rezerva si am tot stat la taclale... Care va sa zica, se poate! Nota de plata? He, he, nici o surpriza ca auzisem de la altii... Dar ne-am simtit regine pentru o zi. Nu ne-am facut nervi pe la usile cabinetelor, asteptand cu orele si nu ne-a repezit nimeni. Si n-am bagat bacsis in buzunarul nimanui. O experienta de neuitat! Ar trebui totusi sa precizez ca tarifele la analize si consultatii sunt exact cele de pe piata, adica nimic exagerat. Am vazut asta chiar de la intrare unde asteptau destui oameni, multi varstnici, persoane obisnuite, semn ca lumea apreciaza confortul si o vorba buna si este dispusa sa plateasca pentru asta.

PS Vaza de sticla de la IKEA era perfecta pentru o decorare...trebuie sa ajung si eu la IKEA, neaparat!