Cum se demoleaza un mit

Detoxifierea + diversele metode de detoxifiere reprezinta o a doua religie pentru din ce in ce mai multi oameni. Ca si o religie adevarata si aceasta poate fi subminata si, in cele din urma, desfiintata. Pas cu pas. Era clar ca, pe masura ce oamenii vor intelege importanta unei alimentatii corecte si a unei curatari corecte a organismului, se va naste o opozitie masiva din partea celor care ne vand alimentele obisnuite, medicamentele si alte chimicale destinate rezolvarii diverselor probleme de sanatate. Pe care tot ei ni le ofera, frumos ambalate pe rafturile magazinelor. S-a incercat o demonetizare a agriculturii ecologice si acum se ataca pe alt front, acela al metodelor de detoxifiere.
Asa cum stim toti, nu exista interesul ca oamenii sa fie mai sanatosi la trup si la minte. Dimpotriva, dependentele de tot felul fac economia sa se miste cu voiosie in directia potrivita pentru cei cu buzunarele pline. Eu sunt abonata la newsletterul celor de la descopera.ro, asa ca va invit sa cititi un articol ce poate sa creeze confuzie in mintea oamenilor obisnuiti, cu o cultura medicala medie, asa cum suntem majoritatea. Va invit sa-l cititi si sa incercati sa fiti echidistanti. Pentru ca miturile nu sunt batute in cuie. Au un dram de adevar ascuns intr-o mare de imaginatie. Noi trebuie sa discernem adevarul si sa fim deschisi unor noi variante. Articolul are argumente bune dar, repet, trebuie sa fii atent la detalii. Daca voi gasiti contra-argumente, va rog sa va exprimati. In alta ordine de idei, duminica veneam cu pustiul, agale, spre casa...Era cald si frumos si nu era nimeni pe partea noastra de strada. La un moment dat vad ca apare din sens opus un "colorat", cam pe trei carari. Sa spun drept, pe mine oamenii astia ma sperie, dar nu aveam unde sa cotesc, asa ca am continuat sa mergem spre el. Cand s-a apropiat la vreo doi metri de noi, il vad ca se opreste si se apleaca sa ia ceva de pe jos. Eu il depasesc si ma fac ca nu-l bag in seama, dar il aud strigand din spate: "Doamnaa, doamnaaa... (stiti stilul!)...ia uitati, am gasit un inel de aur, nu-l vreti dumneavoastra?" M-am oprit ca nu e bine sa enervezi nebunii si escrocii si m-am uitat la mana lui. Imi intindea o verigheta masiva ce parea de aur si era si marcata pe interior. " Nu-mi trebuie, dumneata ai gasit-o, e a dumitale". Sanchi, m-am prins imediat ca era a lui si se facuse ca o gaseste. " Ce sa fac eu cu asta ca nu ma pricep, ia-o si da-mi 10 lei in schimb..." Si tot insista. Ma uit la fata lui, ziceai ca-i diavolul in persoana! Mi s-a intamplat de cateva ori in viata sa vad astfel de indivizi, odata chiar un copil, care pareau marcati de Raul in persoana si n-am sa uit niciodata expresiile lor. Poate sunt influentata de filmele horror, dar latura intunecata a unora se citeste destul de bine pe infatisarea lor. In cazul de fata, individul ma privea cu niste ochi ingusti, oblici, ciudati si un ranjet indescriptibil, parca vedeam doua coarne crescandu-i in frunte. Mi se stransese inima vazand ca nu scap de el. Si mai eram si cu copilul dupa mine... Zambesc si eu cat mai dulce, de teama sa nu-l apuce nebuneala, ii fac semn sa-si pastreze inelul si plecam mai departe. Spre norocul meu a lasat-o balta. Mie imi batea inca inima in piept. Oare de ce am luat frica oamenilor in halul asta? Restul drumului am filozofat in gand ca nici macar ziua in amiaza mare, intr-un loc aparent sigur si civilizat nu esti scutit de surprize.  Sau poate sunt eu prea fricoasa...