Ce nu stiam (stiati?) despre cafea...

Azi-dimineata pe la 8, ca degeaba e sambata, tot pe ora de serviciu raman setata cu scularea, "frunzaream" canalele tv. Ceea ce ar fi un mare eveniment deoarece nu prea suport uitatul la televizor. Dar pe pleiada Discovery-NG-History et comp. ma uit...De data aceasta prind pe Travel Channel un serial numit "Taramuri periculoase" (sau cam asa ceva). Nu stiu ce m-a atras la episodul de astazi ca nici filmele de calatorii nu-mi plac.
Un tip cam ponosit se lupta cu noroaiele din Cambodgia ca era vremea musonilor. Buuuun. El si cu cameramanul bantuiau prin munti, incercand sa se fereasca de minele plantate si nevazute, ramase din recent incheiatul razboi. Tipul explica cum sa gasesti carari sigure, apoi trece la povestit cum taietorii ilegali de lemn defriseaza padurea si sunt vanati de trupele speciale care umbla cu Kalasnikoavele dupa "braconierii" padurii. Buuuun si asta, dar tot n-am schimbat canalul ca nu pricepusem inca subiectul si predicatul, adica despre ce este episodul. Am si eu o ambitie, nu? Dupa alte cateva minute, tipul-calator-aventurier-prezentator, gafaind si luptandu-se cu iarba de un stat de om, reuseste sa ma lamureasca. El in persoana avea o micuta companie de cafea in SUA, era la concurenta cu magnatii si voia sa razbeasca pe piata cu cea mai buna cafea imaginata vreodata. Pentru asta avea nevoie de un soi de Arabica, numit Catimor, cea mai super varietate de cafea, de care aflase el ca ar fi cultivata prin muntii Cambodgiei. Am devenit brusc interesata de film si am lasat telecomanda deoparte, curioasa la maximum sa vad ce mai face tipul. Pai ce sa faca? A mers un timp cu masina pe niste drumuri infernale, rosii datorita compozitiei in fier a solului si a gasit cateva firave plantatii de cafea Robusta...bleah, cea mai proasta, inferioara si degradanta cafea! Asa a zis el, iar eu m-am gandit umilita ca probabil noi bem numai Robusta, dupa gustul pe care il are cafeaua obisnuita de pe piata noastra.

 Dar partea interesanta acum urmeaza... La un moment dat cei doi ametiti descopera un elefant asiatic ce-si facea siesta sub copaci. O elefantoaica, mai exact. Tipul cu cafeaua sopteste spre camera sa-l urmam si se indreapta spre animal. Elefantoaica, trezita la realitate de fosnetele bipezilor, se misca si ea agale in directia opusa. Tipul ne explica doct ca elefantii mananca o gramada de plante si fructe, printre care si boabe de cafea...Si acum tineti-va bine! Bineinteles ca oamenii cunosc obiceiurile alimentare ale elefantilor, asa ca ii urmaresc pana fac "poop" si scormonesc prin balegar dupa boabele de cafea. Pe care le recupereaza. Se crede ca in timpul digestiei elefantesti, acizii din stomac distrug (sau extrag!) proteinele din boabe, acestea devenind mai amare si cu un gust mai bun. O asemenea cafea "nobila" se vinde in Manhatan cu 50 de dolari ceasca. Una dintre cele mai scumpe cafele din lume: Black Ivory Coffee, lansata deocamdata in hoteluri exclusiviste din Thailanda, Maldive si Abu Dhabi. Ma lasi?! Ca sa inchei, va voi spune ca tipul din film a gasit in cele din urma balegarul de elefant si chiar a inceput sa-l studieze. Din pacate elefantul nu avusese in menu nici Arabica si nici Catimor si nici macar amarata de Robusta, semn ca nu simtise nevoia sa se invioreze cu putina cafeluta la micul-dejun. Sa fie la ei acolo! As prefera o Robusta, va rog!