Despre iie sau cum sa fii bohem in stil traditional

íie (-íi), s. f. – Bluză țărănească, un fel de cămașă din pînză de in, cu pieptul brodat în șiruri colorate. – Var. ie. Lat. lῑnea „de pînză” (Cipariu, Gram., 90; Densusianu, Hlr., 158; Pușcariu 774; REW 5064; DAR), cf. alb. ljinë (Philippide, II, 644), sard. lindza (Wagner 109), fr. linge.
Sursa: DER (1958-1966) 

Sa ma iertati daca in cele ce urmeaza voi folosi varianta "iie" in loc "ie", prin anii mei de scoala asa am invatat si, chiar daca noile dex-uri au taiat o vocala din acest cuvintel de profunda rezonanta, eu tot cum am apucat voi scrie. Suna mai bogat si nu ai senzatia ca pronunti un "este" in dialect.

Asadar, daca m-as aventura sa spun ca bluza portului romanesc traditional cunoaste o noua viata, fiind urcata pe podiumurile de moda si aplaudata de toata suflarea fashion de dincoace si de dincolo de ocean, as gresi putintel, dar mi-ar fi iertata greseala deoarece nu toti cei din generatiile tinere stiu ca lucrurile cu adevarat frumoase nu dispar niciodata, ci vor fi "redescoperite" cand si cand gratie imaginatiei vreunui creator iubitor de arta populara.

Sursa: blouseroumaine-shop.com

Iia comerciala, adica modelul simplificat, fara altita, cu un cret numit "burta vacii", decorata cu matase sau muline a aparut spre sfarsitul secolului al XX-lea, dar nu mai respecta coloristica specifica traditionala. Pentru a cauta insa radacinile si celebritatea iiei moderne peste hotare, va trebui sa ne intoarcem mai mult in timp, pana in perioada postbelica cand, in 1948, se intemeia Cooperativa "Arta casnica" ce producea bluze cu model mai stilizat, panza de casa fiind inlocuita cu panza de bumbac realizata la razboi de tesut mecanic, decorate cu filtireu sau broderie sparta (sursa: prof.de istoriografie si etnografie Focseneanu Viorel). 

Am crescut in anii '70 cu fuste, rochii, bluze, ba chiar si camasi de noapte facute din panza "topita", de cele mai multe ori colorate natur, dar si in nuante pastelate. Se gaseau in asa-zisele "artizanaturi", magazine dedicate produselor traditionale si, din cate stiu eu (stiu precis pentru ca am o matusa care a lucrat in uniunea cooperativelor mestesugaresti), in mare parte luau calea exportului, fiind extrem de cautate in strainatate. De ce? Pentru ca panza utilizata era extrem de practica, usoara, racoroasa, sanatoasa, frumoasa si pentru ca modelele erau exceptionale, intrand in componenta tinutelor din stilurile bohemian, ethno, boho-chic, hippie sau cum vreti sa-i ziceti. 
Bohemianismul ca si curent de lifestyle nu are legatura cu istoria iiei noastre, fiind mai degraba legat de ideea de viata libera sau vagabondaj, de modul ne-ortodox al satrelor de tigani din secolul al XIX-lea de a calatori de colo-colo, sustragandu-se obligatiilor impuse de un trai sedentar si legilor din tarile prin care treceau. Cu timpul, bohemianismul a fost asociat cu toate categoriile de artisti, caracterizand de altfel o minte libera, cu idei ce ies din calapodul societatii. Sa fii bohem poate fii un lucru blamat pe fata, dar cu siguranta admirat in secret.

Pentru noi, ca romani, iia are radacini istorice, pentru trendurile de fashion este un alt mod de a-ti exprima adeziunea la un stil non-conformist, puternic personalizat, este un soi de "statement" pentru cea/cel (de ce nu?) care afiseaza un astfel de look. De fapt, multe componente din boho, incepand cu anul de referinta 1967, au iesit si reintrat in moda, nefiind niciodata chiar depasite, ci doar abordate din alt unghi, asa cum se exprima jurnalistul Bob Stanley. Iia revine in forta, la fel de romantica, vaporoasa, versatila ca intotdeauna. Iar pe langa ea, in tinutele de inspiratie cu adevarat boho, elementele traditionale intregesc imaginea accesoriilor potrivite: motive si culori specifice ce se regasesc in bijuterii, genti sau incaltaminte.
Nu veti vedea asemenea outfituri pe oricine, ci pe acel intelectual care cauta sa iasa din anonimat, citeste si se informeaza, nu utilizeaza iia ca pe o simpla haina. Din acest motiv, eu spun ca astfel de vestminte demonstreaza o anumita placere in a potrivi si manipula simboluri, fiind manifestarea exterioara a hedonismului de sorginte romaneasca, hedonismul urban rasarit dintr-un surplus de timp acordat frumusetii exterioare.
 

Daca va intrebati de unde mi-am gasit sursa de inspiratie in ceea ce priveste iile din colaje, ba chiar si bijuteriile sau incaltamintea, ei bine, Blouse Roumaine Shop este coltisorul virtual in care am descoperit aceste obiecte impresionante, nu numai prin povestea seculara pe care o aduc in prezent, dar si prin delicatetea lucraturii, detaliile exceptionale, modul cum sunt stilizate mdelele atat de vechi. Este meritul designerilor romani care tin sa duca mai departe traditiile romanesti, educand publicul autohton si fermecandu-l pe cel din strainatate. In fond, si acesta este o intreprindere cu rol de ambasada culturala si cred ca trebuie incurajata si expusa mult mai intens decat orice trend de succes.