Reteta de criza si ingredientele nocive

De criza de timp, nu financiara...
E reteta perfecta cand ti-este foarte, foarte lene sa misti un deget, dar ai chef de ceva dulce. Pai, e simplu! Deschizi bufetul si scoti un praf de budinca. Eu folosesc Dr.Oetker din obisnuinta. Budinca o fac atunci cand am ceva lapte dulce in plus care trebuie consumat mai repede. Si de obicei aleg budinca de vanilie pentru ca poate fi combinata cu multe alte chestii bune.
Azi, de exemplu, am pus budincuta fierbinte peste piure de castane de la frigider si am adaugat piersici din compot.

Acuma, sunt sigura ca se va gasi cineva care sa carcoteasca despre faptul ca folosesc chimicale si conserve, in loc sa coc ceva mai natural. Asta mi-aduce aminte de faptul ca acum cativa ani cei de la Carrefour au fost reclamati de consumatori ca pe bidoanele de apa de masa, care este mai ieftina decat apa minerala, nu scrie ca asta e o apa obisnuita, ca cea de la chiuveta, iar oamenii au crezut ca e tot minerala. Pfui, pai daca esti tont si nu stii ce e apa de masa, ce sa faca un producator, sa descrie diferentele pe eticheta? In prezent eu cumpar apa de masa pentru ca nu mai vreau sa beau apa cu incarcatura de minerale, iar apa de masa este apa din forajele de unde vine si apa de chiuveta, numai ca este tratata inca o data si apoi imbuteliata. De-aia e si ieftina.
"Stii ca firma X face iaurtul cu lapte praf?" ma intreaba cineva conspirativ. Cumpar iaurt de la firma X de ani de zile, stiu exact cu ce face produsele ca citesc eticheta. Incerc sa-i spun cunostintei mele ca laptele praf este trecut la ingrediente acolo unde este cazul. "Nu, nu, sunt smecheri, e lapte praf peste tot!" primesc asigurari. Renunt la discutie pentru ca e inutil sa discuti cu un capsoman chitit sa vada escrocherii peste tot. Exista un motiv pentru care nu cumpar lactate de la firme obscure si acela este lipsa de informatie si de transparenta din partea producatorului. La inceputul acestui an scolar, la scoala unde este pustiul meu au fost cazuri de imbolnaviri din cauza lapelui dulce. Stiti de ce? Pentru ca laptele venea ambalat ca iaurtul, in pahare de plastic sigilate cu folia aceea drept capac. Va dati seama ca era suficient sa nu fie etansa folia sau sa fi fost lovit paharul de plastic...Ce tampiti ar fi ambalat laptele astfel? Nu comentez modul cum a castigat firma respectiva contractul de furnizare. Dupa scandal a fost schimbata si acum laptele vine in tetrapak-uri mici, triunghiulare, din carton solid. Prima firma era din Muntenia, a doua este din Ardeal. Diferenta de viziune.
Asadar, folosesc budinca praf care are ca ingrediente amidonul din porumb, colorant beta caroten si aroma de vanilie in cazul celei luate de mine. Se adauga 500 ml de lapte dulce.  Sa analizam putin "nocivitatea" celor trei ingrediente.
-Amidonul din porumb este un agent de ingrosare natural si foarte eficient si are avantajul ca, spre deosebire de faina de grau, nu are gluten. In plus, se foloseste mai putin decat faina pentru acelasi rezultat, deci aportul de calorii e mai mic.
-Colorantul beta caroten, codificat E160A, este un pigment extras din morcovi si legume colorate, iar culoarea pe care o da depinde de solventul folosit la extractie, dar exista si varianta obtinerii prin sinteza. Are restrictii de folosinta in ceea ce priveste dozele mari deoarece produce alergii, tulburari hormonale, hepatice sau nervoase. Asta i se trage de la faptul ca este un precursor al vitaminei A. Pe de alta parte, tot dozele mari pot reduce sensibilitatea la radiatii solare. Una rece, una calda, care va sa zica. Oricum, budinca mea e galben deschis, deci concentratia este mica, iar beta carotenul este considerat un colorant sigur in doze normale.
-Aroma de vanilie inseamna ca este un produs ce nu provine din pastaile de vanilie ci din alte surse, dar oricum ai lua-o acestea sunt tot naturale. Nu le insir aici, unele pot parea ciudate, in principal este vorba despre arderea lemnului.
In concluzie, dat fiind faptul ca nu fac budinca mai des de o data pe luna, consider ca nu risc nimic folosind produsul sub forma de pulbere. Este adevarat ca ca suntem inconjurati de produse care contin multe si nevrute, dar nu este obligatoriu ca tot ce e pe rafturi sa fie atat de nociv. Citim eticheta, ne informam si incercam sa judecam un pic.