The Sloan Digital Sky Survey - cartarea universului

Acum vreo doua saptamani am urmarit (cu gura cascata) un documentar despre proiectul "The Sloan Digital Sky Survey", o munca uriasa de identificare a galaxiilor si cartare a universului. Mai bine zis de creare a unei imagini 3D a spatiului care ne inconjoara.
Colectarea datelor a inceput in anul 2000, nu are sens sa va napadesc cu detalii tehnice, le gasiti pe net. Ceea ce m-a uimit pe mine au fost imaginile obtinute si nu neaparat calitatea lor sau culorile exceptionale, ci modul cum arata dispunerea galaxiilor in spatiu. Trebuie sa stiti ca nici o galaxie nu exista de izbeliste in vastitatea universului cunoscut, nu este izolata, ci face parte din grupuri de galaxii care arata ca niste filamente sau roiuri. Dar cand pui cap la cap fotografiile obtinute cu un telescop foarte special, capeti o vedere de ansamblu ca cea de mai jos.

Superclusterul Lanikea

Inchipuiti-va ca asa arata intreg spatiul, ca o retea uriasa de galaxii interconectate. Primul gand care mi-a trecut prin cap a fost acela ca aceasta fotografie este aproape identica cu cea a unei retele neuronale.

Stiti de unde este imaginea de mai sus? Domnul Gabriel Popescu (roman neaos, numele nu lasa loc de interpretari) de la Universitatea din Ilinois a fost cel care a pus la punct o tehnica noua care permite vizualizarea retelei neuronale, formarea acesteia chiar! Cu aceasta tehnica, domnul in cauza a putut sa realizeze si alte chestii de finete cum ar fi sa masoare masa componentelor celulare.
Si inca o imagine...din alta sursa...

Intrebarea mea este asa: daca macrouniversul reproduce microuniversul, nu cumva noi traim in creierul cuiva, la scara gigantica vorbind? Si daca este adevarat, nu cumva creierul nostru gazduieste alte lumi, fiind la randul lui un univers infinit pentru alte civilizatii microscopice?
Teoria nu este noua, dar altfel vezi lucrurile cand poti sa compari imagini.
De ce vorbesc despre lucruri din afara planetei noastre? Pentru ca, surprinzator, avand o asemenea identitate cu universul, cel mai frumos si coplesitor mister care ne inconjoara, creierul unora din semenii nostri este ciudat de disfunctional, setat doar pe prostie, hotie, minciuna, escrocherie, indiferenta, rautate.
Cu aceasta ocazie, am placerea sa va anunt ca traiesc in primul oras care a fost adus in sapa de lemn (la propriu) deoarece edilii sai, adica oamenii pusi sa gospodareasca banii platiti de noi ca taxe si impozite s-au avantat in prea multe intreprinderi, ori din zel, ori din credinta ca sunt multi bani de (s)muls din fondurile europene.  In decembrie, 11 proiecte erau neterminate desi le expira termenul limita, asa ca Primaria era buna de plata cu peste 100 de milioane de lei deoarece UE nu mai ramburseaza peste termen.  Ma intreb daca la aceste personaje puse in pozitii cheie reteaua neuronala functioneaza tot cu atomii care stau si la baza retelei universale. Adica mi-este imposibil sa pricep cum aceleasi particule se pot dispune atat de diferit in capul unora. Ploiestiul, unul dintre cele mai bogate orase din tar,a este in pragul falimentului, fara nici o gluma, deja se bate saua despre aceasta realitate in presa locala.
Am incercat sa nu vorbesc despre politica pe blog, mi-e prea sila si o ocolesc cat pot, dar ceea ce iese la iveala in aceste zile premergatoare alegerilor este ceva de neconceput. Sunt curioasa cine e vinovat si cine va da banii inapoi.