Translate

luni, 12 octombrie 2015

Dau o casa pentru o viata

Cred ca am povestit deja de prea multe ori despre aventurile mele de la etajul 10, dintr-un bloc comunist de 14 etaje, un bloc care la cutremurul din 1977 era in constructie. E drept ca, pentru foarte multi ani, blocul meu a reprezentat un etalon in constructii, cel mai inalt si cel mai ingenios realizat din oras. Dar asta era atunci... Intre timp au mai trecut peste el cateva cutremure, nu chiar de neglijat, plus cativa vecini care au considerat ca apartamentele au nevoie de open-space in stil american si au spart peretii interiori. Cine mai poate spune acum ce s-a ales de rezistenta cladirii?

Sunt multe lucruri care ar trebui indreptate si care ne scot peri albi de la un anotimp la altul: zgomotul strazii si al garii din apropiere face parte din viata noastra, peretii exteriori necesita termoizolare, in logii se face mucegai daca tinem geamurile inchise, cand e canicula afara este cuptor inauntru si tot asa. Dar nimic nu imi da senzatia de "inima cat puricele" ca gandul la urmatorul mare seism. Care va veni, asta e sigur, depinde doar cand anume. In privinta asta, avem mainile legate, e ceva ce ne depaseste, Dumnezeu cu mila! Ma uit cateodata la grinzile late cat spatele meu si ma intreb cat conteaza asta la o adica.
Daca as avea vreodata banii necesari sa imi construiesc o casa a mea, pe pamant cum s-ar zice, as planui-o cu mare atentie. Exista solutii constructive nu numai pentru optimizarea confortului si economia de energie, dar si pentru marirea rezistentei la cutremure, totul este sa te informezi putin si sa gasesti un arhitect mai destupat la minte, apoi sa cauti materialele care sa faca toata treaba.
In orice caz, casa mea ar arata putin mai alfel din cateva motive.
In primul rand, as incerca sa evit formele rectangulare. Pe la noi asa se obisnuieste, ca planul casei sa se bazeze pe un patrat sau un dreptunghi, mai nou sa aiba si etaj. In traditia popoarelor care traiesc de milenii in zone cu seisme puternice, solutiile constructive s-au orientat spre formele curbe, ovale. Studiile au aratat ca o casa ovala are cea mai mare rezistenta la cutremure. E drept ca o astfel de forma a zidurilor o va face dificil de mobilat sau compartimentat, dar eu cred ca merita efortul. Asadar, casa mea ar fi ovala si neaparat scunda. Urasc spatiile inalte, mi se par reci si batranesti, greu de incalzit. Casa mea trebuie sa arate ca un cocon, sa protejeze si sa aiba o amprenta de carbon cat mai redusa, adica sa fie prietenoasa cu mediul. Japonezii construiesc in acest stil, ca in imaginea de mai jos.
Casa in Insula Naoshima, Japonia
In mijlocul acoperisului mi-ar placea sa am un luminator, iar sub el, in interior, un arbore. Ar fi un living extrem de primitor in care m-as intoarce cu drag in fiecare zi.
Odata nascuta viziunea si stabilite planurile, trebuie sa te gandesti la constructori si la materiale. Iti trebuie blocuri de zidarie, placari, buiandrugi. Veti spune ca astea se pot procura, sunt pe toate drumurile, se ocupa constructorul. Nu este chiar asa. In ultima vreme, au aparut sistemele de zidarie, ansambluri create sa functioneze impreuna intr-o constructie, sa se completeze si sa dea cele mai bune rezultate. Bineinteles ca poti sa achizitionezi materiale dupa ureche sau cum prinzi ofertele, dar in final va rezulta o constructie ca un patch-work, facuta de ocazie. Daca stii ce vrei, alegi sistemul ca intreg.
Dupa cum vedeti stau si bat campii despre casa din vis, in timp ca mana imi ingheata pe tastatura. In umarul drept simt ceva alizeu dinspre dormitorul intunecos de pe coltul blocului. Practic, in aceasta perioada este de nelocuit. As putea sa scot frigiderul din priza si sa mult alimentele pe calorifer, s-ar pastra la fel de bine. Acest octombrie ne-a pus capac cu vremea sa capricioasa. Zidul facut din vechile placi de beton "se cerea" captusit pentru termoizolare. Ei bine, ultima oara primaria ne-a dat cu tifla si ne-a interzis lucrarile. Nu stiu exact care a fost motivul. Ceva legat de...estetica? Oricum, era stupid argumentul.
Asta este, nu-i nimeni de vina ca pe vremea aceea se construia mult, nu neaparat de calitate. Dar ar fi pacat ca in zilele noastre, daca ai posibilitatea, sa nu planifici cu atentie o constructie.


In atatia ani s-au inventat fel de fel de materiale, s-a inovat, au fost gasite raspunsuri la tot ce ne deranjeaza. Blocurile de zidarie tip BCA se fabrica de peste 80 de ani, iar MACON Deva este o firma romaneasca ce a evoluat odata cu acest material de constructie. Are in spate 50 de ani de experienta si solutii tehnologice performante si adevarata performanta este aceea ca a reusit sa "asambleze" un sistem, Casa Plus, care ofera toate avantajele pe care mi le-as dori pentru casa mea nou-nouta:  izolare termica superioara prin eliminarea puntilor termice, incadrarea constructiei in clase energetice superioare, protectie excelenta la foc, suprafete perfect plane si continue cu finisare rapida odata cu restul zidariei, costuri mai mici de executie, rezistenta sporita la seisme, economie la cheltuielile de intretinere.
Veti spune ca ideea mea de casa ovala necesita materiale cu forme speciale si este greu de realizat. Ei bine, MACON ofera blocuri de zidarie de diverse forme, sortimente, profile, dimensiuni si care pot fi utilizate in multe solutii arhitecturale. Asta datorita greutatii reduse si posibilitatii de prelucrare. Iar multiplele certificari pe domeniul calitatii si al mediului arata ca firma este responsabila nu numai fata de clienti, dar si fata de modul in care reduce impactul activitatii asupra mediului.
Var, nisip, ciment, gips si apa = BCA
Cine ar fi zis ca amestecand ingrediente atat de simple poti obtine beneficii atat de mari?







3 comentarii:

  1. Si eu vreau asa o casa!
    Putem visa impreuna?
    Seara frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pot sa visez la nesfarsit si chiar stiu exact cum mi-as construi casa, mai greu este cu finantele.

      Ștergere
  2. Si eu mi-as construi o casa :D. Same reason - bloc cu 10 plus mezanine, vecini claustrofobici (glumesc, de fapt din aceia de pun picamere pe podea, sparg tot... seamana frica si crapaturi... :P).
    Si as combina zen-ul japonez cu cel romanesc:D. [ ca am avea si noi asa ceva, ce-i drept cam pe cale de disparitie ].

    RăspundețiȘtergere

Comentariile la acest articol sunt moderate, nu apar imediat pe pagina.