Mad potion for a blind love

Cam prin al doilea an de când frecventam cursurile Scolii de Magie din Ecbatana, în timp ce rãsfoiam paginile prãfuite ale Marii Carţi de Leacuri şi Descântece şi fierbeam într-o retortã pãtatã de misterioase substanţe o poţiune de deochi pentru colega mea de camera, uşa laboratorului s-a izbit de perete, deşteptând corbul ce picotea deasupra raftului cu ingrediente. Bãtrâna pasãre îşi întinse aripile ca mangalul şi strigã furioasa spre nedoritul vizitator: “Demon! Demon!”

Mdeh, prea departe nu era de realitate deoarece domniţa ce se îndrepta acum spre mine, cu paşi apãsaţi, avea nişte ochi arzãtori, de o culoare ce s-ar fi numit verde-diabolic, dacã o asemenea nuanţã ar fi putut fi descrisã în cuvinte.

Inaltã si subţire (inevitabil!), scorpia cu priviri de jad şi pãr de un roşu turbat se opri atât de aproape de mine, încât am fost nevoitã sã fac un pas înapoi şi sã înalţ privirea. Cunoşteam stilul: prea conştientã de preţiozitatea propriei persoane şi prea puţin aplecatã spre relaţiile inter-umane. Aideen purta sângele iute al strãmoşilor sãi şi prostul obicei de a arunca anateme cam prea uşor, aşa cã era mai bine sã o ascult.

“Tu…Am auzit cã te pricepi la Parfumurile Iubirii…”

Am fãcut o reverenţã ironicã, cu mâna pe inimã. Infumurata auzise bine. Dacã era ceva ce mã fãcuse faimoasã printre puzderia de elevi ai şcolii, aceea nu era înfãţişarea mea ştearsã şi nici aplecarea spre studiul prelungit în miez de noapte şi nici mãcar originile mele exotice, ci exact talentul de a gãsi şi amesteca cele mai ciudate ingrediente, capabile sã nascã cele mai improbabile dorinţe. Eram un fel de Cupidon înarmat cu fiole de parfum în loc de arc şi sãgeţi şi mã mândream tare mult cu aceastã îndemânare.

“ Cu ce anume te pot ajuta?” am întrebat cu voce blândã, fãcându-mã cã nu bag în seamã introducerea abruptã şi tonul agresiv.

“ Il ştii pe Collyn, cãpitanul echipei de Cãlãtorii în Trecut?” mã chestionã porumbiţa cu ochi reci, începând sã se plimbe ca o leoaicã înfometatã în cuşcã.

“Rea!Rea!” ţipã corbul, lasându-şi capul pe-o parte.

“Scuzã-l, nu prea mai vede bine” am zis cu o urmã de sarcasm. “Bineînţeles cã îl ştiu pe Collyn.”

Oho, îl ştiam prea bine. Dar nu pricepeam interesul brusc al fetei pentru el. Collyn era genul dupa care leşinau toate reprezentantele sexului slab, dar el se purta ca şi cum nu ar fi bãgat nimic de seamã. Veşnic cu capul în nori şi cu o carte în mânã, tipul ãsta era un paradox pe douã picioare: arãtos şi nefiresc de inteligent în acelaşi timp. Nu-l vãzusem niciodatã manifestând vreun sentiment dulceag pentru colegele care roiau în jurul lui şi ideea cã o observase tocmai pe trufaşa Aideen mã uimea într-o oarecare masurã.

“ Collyn este partenerul meu la Olimpiada de Magie din acest an” se miorlãi domnişoara, stãpungându-mã cu laserul din priviri. “Am pus un pariu cu Dagmar şi Kyrene cã în douã sãptãmâni cât dureazã pregãtirile, netotul ãsta îmi va mânca din palmã. De-aceea am nevoie de…serviciile tale preţioase” încheie ea cu o umbrã de ameninţare în voce.

Oho, pe toţi zeii! Collyn era pierdut! Nu ştiam ce fãcuse bietul de el, dar reuşise sã o enerveze pe scorpie. Probabil cã nu-i acordase doza cuvenitã de atenţie la care se astepta Aideen de la toţi cei din jur. Fata nu suporta pur şi simplu sã fie ignoratã, iar Collyn nici mãcar nu era conştient de rãul ce-l pândea.

Intenţionam sa o refuz pe Aideen, dar mi-am dat seama cã, nefãcând-o, aş fi putut de fapt sã îl ajut pe Collyn. Ca sã nu mai zic cã nu era tocmai înţelept sã mã pun cu una dintre anatemele vulcanicei domnişoare. Am acceptat cu inima îndoitã, privind-o pe Aideen cum se strecoarã pe uşã fãrã sã-mi mulţumeascã.

Spre searã, dupã câteva ore de experimente eşuate şi câteva mostre de parfum scurse din alambicuri, eram la fel de confuzã asupra modului cum aveam sa acţionez. Pe podeaua de gresie a încãperii zaceau mototolite hârtiuţe cu fel de fel de combinaţii dintre cele mai neaşteptate. In cele din urmã, obositã, mã hotãrâsem sã folosesc ingredientele clasice, cele al caror efect fusese verificat pe parcursul a sute de ani, aşa cã picurasem în eprubete inefabila vanilie Bourbon, timidul extract de bujor şi misterioasa ambrã orientala, asezonând totul cu ceva petale de iasomie.

A doua zi, i-am înmânat sticluţa de parfum lui Aideen, rugându-mã ca bietul Collyn sau, mai bine zis, instinctele lui masculine sã fie trezite la realitate de adierile irezistibile.

“Ascultã!!!” ţipã Aideen la mine o saptãmânã mai târziu. “Poate nu m-am fãcut bine înţeleasã…Ori îţi dai toatã silinţa, ori voi avea grijã de tine cum ştiu EU!”. Si plecã trântind uşa de sãri din balamale.

“Belea! Belea!” croncãni corbul, ciugulindu-şi penele.

M-am lãsat sã cad pe scãunelul cu trei picioare din dreptul cazanului pentru fierturi din plante şi am purces sã judec cu mare intensitate. Collyn era stanã de piatrã, nu alta!, trebuia sã gãsesc o soluţie radicalã, altminteri o încurcam definitiv amândoi. Cel mai bine era sã trec la arsenalul forte şi sã las deoparte delicateţurile de pension, aşa cã am tras din raft borcanul cu mosc. Domnul avea nevoie de o dozã bunã de echilibru în viaţã, ceva senzual şi cald care sã-l ia de nas de-a dreptul. Deşi moscul îl obţineam cu greu şi costa mai mult decât greutatea sa în aur, nu m-am zgârcit şi am turnat din belşug, destul cât sã înnebuneascã un întreg regiment de husari plecaţi de prea mult timp la rãzboi.

Aş vrea sã las modestia la o parte şi sã mã laud puţin. In unele momente aveam idei geniale, este adevãrat cã astfel de situatii erau destul de rare, dar observasem cã disperarea dãdea aripi imaginaţiei mele. Aşa cã, exact când mã pregãteam sã sigilez cu un dop sticluţa pentru Aideen, un gând fulgurant încolţi în mintea mea: dar dacã stimabilul Collyn este imun la feromonii de toate neamurile si are nevoie de un tratament mai…spiritual?

Legile MAD POTION FRAGRANCES! Asta îmi trebuia!

Trei sãptãmâni mai târziu, Olimpiada de Magie era încheiatã. Aproape cã uitasem de ambiţiile lui Aideen, de frãmântãrile mele şi de nepãsarea lui Collyn, în focul probelor extrem de solicitante.

In acea dimineaţã ceţoasã de noiembrie, am auzit ca prin vis uşa laboratorului, dar eram prea atentã la bolboroselile substanţelor din alambic. In plus, corbul tãcuse mâlc, de unde am tras concluzia ca n-am de ce sã mã alarmez. De-abia când m-am întors sa caut cleştele retortei, mi-am dat seama ca nu mai sunt singurã. Collyn statea la doi paşi de mine, cu o expresie indescifrabilã pe faţã.

Mi-a luat cleştele din mânã şi l-a pus pe masã, apoi m-a apãsat uşurel pe umeri, obligându-mã sã mã aşez. Si-a tras un scaun şi s-a aşezat la rândul lui. Incepusem sã mã simt ca înaintea unui interogatoriu şi mã întrebam care fusese deznodãmântul experimentelor mele.

 “ Katy, ştiu cã tu ai fost.” zise el cu blândeţe. “Aideen n-a avut niciodatã atâta imaginaţie.”

“Vanilia, bujorul şi ambra sunt clasice, iasomia este obligatorie, moscul a fost lovitura sub centurã. Dar minusculele fuioare de zâmbet ce se iveau la fiecare mişcare, gândurile luminoase pe care le simţeam cu fiecare palã de parfum, mângâierile şi tandreţea adiind în jurul meu, chiar şi frânturile de poezie de dragoste pe care ajunsesem sã mi le imaginez peste tot…Acestea au fost cu adevarat o artã din partea ta.”

N-am rãspuns. Ce mai contau toate astea? O ajutasem pe Aideen şi probabil era furios pe mine, dar l-am auzit murmurând:

“Mad potion for a blind love…N-a funcţionat niciodatã la comandã. Dacã ai fi citit mai atentã despre proprietãţile parfumului, ai fi aflat cã de multe ori s-a întors chiar împotriva celui care l-a creat.”

Am ridicat ochii nedumeritã, în timp ce el se aplecã şi depuse un sãrut uşor ca bataia aripilor de fluture pe buzele mele.

Mda, nu este niciodatã pentru cine se potriveşte…

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2015.