Stii cand trebuie sa bei apa?

Acum ceva timp scriam despre faptul ca se tinde tot mai mult, prin vocea specialistilor si mass-media, sa se recomande oamenilor consumul a cel putin doi litri de apa pe zi. Aceasta ratie nu poate fi respectata, iar organismul nostru nu o cere decat in ocazii exceptionale, dupa un efort intens sau in zilele cu temperaturi iesit din comun de mari. Ba, chiar spuneam atunci ca pofta nesatioasa de a bea apa poate fi un semn de boala, cum ar fi diabetul. Concluzionam ca trebuie sa-ti cunosti prea-bine organismul si sa distingi diferitele semnale pe care ti le transmite.

Mi-am adus insa aminte ca a existat o perioada in viata mea cand am baut apa in scopul mentinerii organismului pe linia de plutire, de nevoie, fara sa-mi fie propriu-zis sete, doar pentru a nu ajunge la spital. Acum ceva ani, vreo 15 cred, dintr-o serie de alte dereglari fiziologice ajunsesem sa am o tensiune mica, in unele zile scazand la valori ce ar fi trebuit sa ma trimita direct la urgente. La sectia de "urgente" ajunsesem deja de doua ori, nu mai doream sa am de-a face cu spitalul, asa ca faceam eforturi disperate sa ocolesc aceste situatii limita. O vecina care era asistenta la spital imi recomandase ca, in zilele cand aveam tensiunea atat de mica incat nu ma puteam ridica din pat, sa beau incet, cu inghitituri mici, cata apa puteam sau sa mananc supa, eventual apa sa fie indulcita cu miere, zahar. A fost cel mai pertinent sfat pe care l-am primit si de-atunci n-am mai permis tensiunii mele sa o ia la vale. Chiar si astazi, cand simt efectele scaderii tensiunii, un pahar de apa baut este primul lucru pe care il aplic. Explicatia e banala: maresti volumul de lichid aflat in circulatie si implicit tensiunea.
Cei carora le scade prea mult tensiunea trebuie sa stie ca exista o limita de la care scaderea devine periculoasa, exact ca si in cazul cresterii acesteia. O tensiune mai mica de 9 necesita masuri urgente, iar daca nu o puteti stabiliza cu lichide e chiar grav.
In anii din urma nu cred ca am resimtit mai acut nevoia de apa decat atunci cand am fost pe teren, in interes de serviciu si, de lene, nu mi-am luat la mine macar o sticluta cu apa. In verile caniculare in care a trebuit sa fac excursii de nevoie, pe coclauri unde prajeai oul la soare, mi-am regretat amarnic comoditatea. Si, odata ajunsa acasa, cu toata apa bauta pe nerasuflate, mi-au trebuit cateva ore sa-mi revin sau sa imi treaca durerea de cap. Sunt momente in care chiar nu este cazul sa fii delasator! Mi-aduc aminte ca eram la munte cand am vazut pe marginea soselei un izvor amenajat. Era coada acolo! O gramada de trecatori se oprisera sa-si potoleasca setea. Nu cred ca am trait senzatie mai satisfacatoare decat aceea de a bea apa cristalina, din causul palmelor. A fost ca o adevarata renastere dupa drumul lung si prafuit pe care mersesem.
De aceea va indemn sa beti apa atunci cand situatia o impune. Nu sa fortati organismul dandu-i doi litri atunci cand nu are nevoie, ci sa intuiti momentul cand este gata sa cedeze si sa ii oferiti picatura care il va pune pe picioare.