Un Farmec sãnãtos

Aş mai vrea sã fiu tânãrã…Nu pentru a repeta prostioarele pe care le comiteam, mai ales când venea vorba de un pãr frumos şi sãnãtos, ci pentru a mai avea curajul acela nebun de a experimenta tot ce doream. Nu ratam nici un trend, oricât de ciudat, deşi pe vremea aceea nu prea puteai ieşi din canoanele destul de rigide ale societãţii.

Aşa se face cã pe la 18 ani am început sã-mi vopsesc pãrul. Asta nu ar fi atât de grav, dar a început sã circule moda pletelor cât mai blonduţe, indiferent dacã ţi se potriveau sau nu, era musai sã te decolorezi. Si nu va puteţi imagina ce metode de decolorare existau, mi-e şi greu sã le numesc astãzi, nu ştiu cum, Doamne iartã-mã, nu mi-am pierdut podoaba capilarã! Dar perseveram. Foloseam doar vopsea în nuanţe de blond deschis şi o pudrã cu efect de oxigenare, îmi fãceam şuviţe şi ajunsesem la performanţa unui pãr foarte deschis în ciuda faptului cã era şaten la origine. Dar mã mândream teribil cu rezultatul şi mi-a fost foarte greu mai târziu, psihic vorbind, sã revin la culoarea mea naturalã.

Vopseaua ca vopseaua, prin facultate am intrat direct în trendul pãrului ondulat permanent. Dacã nu aţi încercat procesul pânã acum, nici nu vã sfatuiesc sã o faceţi. Pe vremea mea (eheei, ce vremuri!) dacã nu erai coafatã “permanent”, nu existai, asta ca sã parafrazez o zicere mai actualã. Totul depindea însã de îndemânarea coafezei, de ştiinţa ei de a-ţi proteja pãrul. Altminteri te alegeai cu o claie sârmoasã greu de stãpânit. Tin minte cã m-am dus la coafor doar prima oarã, ca sã prind secretul, urmãtoarele proceduri mi le-am fãcut singurã, acasã, dupã ce mi-am achiziţionat bigudiurile de rigoare şi soluţia de permanent.

Bigudiurile arãtau ca nişte oase subţiri de raton, iar soluţia te ameţea lejer cu un miros înţepãtor. Separai şuviţe cât mai subţiri, înmuiai un tampon de vatã în soluţie, ştergeai bine şuviţa de pãr şi o înfãşurai cât puteai de strâns pe bigudiul subţire. Simţeai cum ţi se întinde pielea pe cap, iar faţa arãta brusc cu nişte ani mai tânarã din cauza strânsorii demonice din jurul tâmplelor. Chiar şi atunci când moda pãrului scurt a dat buzna în viaţa de zi cu zi, permanentul a rãmas, numai în creştetul capului, ca o calotã. Se purta pãrul tuns extrem de scurt pe ceafã şi rotunjit în vârful capului, cam în genul cãlugãrilor benedictini, numai cã pãcãtoasele de noi îl doream mai vãlurit decât le era permis prea-cucernicilor.

Rãbdam la frumuseţe ca un catâr, cã babã nu ajunsesem încã. Am repetat experienţa ani în şir, cu toate cã permanentul usca parul în ultimul hal, tocea vârfurile şi le despica, rãrea firele şi le încâlcea îngrozitor. Dupã ce obţineam efectul de “curly”- mai târziu am descoperit cuvântul “afro”, mult mai aproape de realitate- urma o luptã acerbã de întindere a buclelor mãrunte. Creţãraia trebuia disciplinatã, aşa cã, un ţimp, procedam la utilizarea unor bigudiuri extra-large pentru a da pletelor aspectul de ondulat natural. Bãrbaţii nu vor înţelege nicicând acest gen de perseverenţã auto-mutilantã în nadejdea de a arãta mai bine. Inainte de a fi la modã pãrul întins şi lipit de cap, au fost buclele de pãpuşã şi volumul obţinut prin tapare. Si înainte de inventarea permanentului, au fost generaţiile de femei care au dormit cu bigudiurile în cap şi basmaua legatã peste bigudiuri, aşa cum a avut obiceiul şi mama mea.

Acum vã veţi spune cã, probabil, aveam la îndemânã nişte produse extrem de profesionale de îngrijit pãrul, altfel nu se explicã faptul cã n-am chelit pânã la vârsta asta dupã atâtea experimente agresive pe capul meu. De chelit n-am chelit, iar singurele mai acãtãrii pe care le gãseam erau produsele de tradiţie de la Farmec. Na, chica mea rezistã, de unde trag concluzia cã Farmec a fost un fel de doctor personal al pãrului meu, prelungindu-i viaţa în ciuda torturii îndelungate la care l-am supus.

Astãzi, sunt mult mai înţeleaptã. Adicã nu numai cã încerc sã mã feresc de excese de hairstyling, dar caut sã dreg ceea ce a fost stricat în tinereţe. Si apelez tot la Farmec, la înţelepciunea acumulatã de specialişti lor de-a lungul timpului.

Dacã sunteţi încã tinere şi avide sã experimentaţi, dacã sunteţi trecute de acest prag sau la a doua vârstã, dacã trageţi ponoasele unor hotãrâri pripite şi ale unor gesturi regretabile, sã ştiti cã nu este totul pierdut. Farmec vegheazã în continuare astfel încât noi sã putem experimenta. Cãci ce ar fi viaţa fãrã noi încercãri?

Pentru liniştea voastrã, sã ştiţi cã astãzi existã gama Gerovital Tratament Expert creatã sã îndrepte greşelile noastre, dar şi problemele inerente unui anumit tip de pãr. Mãşti, seruri, şampoane dedicate, uleiuri nutritive…Este greu sã nu gãseşti o soluţie pentru tine.

Revenind la pãrul meu degradat de permanent, tare mi-ar fi prins bine atunci Serul cu efect No-Frizz, o invenţie minunatã cu efect de îmblânzire a firelor rebele şi Uleiul nutritiv destinat sã redea strãlucirea şi textura matãsoasã.

Poate aş fi privit mai calm toatã nebunia aceea de a fi neapãrat la modã şi nu mi-aş mai consumat atâta timp din viaţã torturându-mi pãrul nevinovat. Dar nu este târziu nici acum sã le folosesc, încã ma vopsesc, iar vârsta acţioneazã implacabil. Singurele care ramân în urmã sunt grijile cã pãrul nu va sta aşa cum ar trebui.

Acest articol participa la SuperBlog 2015.