Scrisoare deschisã cãtre Moş Crãciun

Dragã Moşule,

Mi-este foarte greu sã îmi adun gândurile şi sã aştern o scrisoare cãtre tine. În primul rând deoarece pe vremea mea erai “Moş Gerilã”, în al doilea rând pentru cã o scrisoare se…scrie, nu se bate pe calculator şi în al treilea rând deoarece ar trebui mai întâi sã dezgrop ultima fãrâmã de credinţã în magie, sigilatã undeva, adânc, în suflet. Dar nu este imposibil. Aşadar, trag aer în piept…

Primul pom de Crãciun pe care mi-l amintesc era atât de înalt, încât atingea tavanul, iar eu eram atât de micã încât mã simţeam ca într-un cuib sub poala sa frumos mirositoare. De fapt cãldura şi parfumul gutuilor, aroma de plãcinte şi sevã înţepãtoare de conifere fãceau din casa bunicilor mei un loc în care aş fi vrut sã fiu veşnic, un cocon al meu din care nu mã vedeam plecând nicicând. Intotdeauna Crãciunul a fost pentru familia mea o triplã sãrbãtoare, ca şi Darul Magilor, cel atât de preţios, material şi spiritual în acelaşi timp. S-a întâmplat sã mã nasc de Crãciun, la fel şi tatãl meu, unii i-ar spune coincidenţã, eu prefer sã cred cã a fost o poveste continuatã din alte vieţi şi de pe alte tãrâmuri pe unde am mai rãtãcit, înainte de a vedea aceastã lume. In copilãria mea nu existau prea multe fiinţe fantastice, credinţa nu era încurajatã nicicum, habar n-aveam cã, uneori, Spiriduşii Crãciunului se joacã printre iţele sorţii noastre, înnodând sau dezlegând firele dupã bunul lor plac.

Odatã cu trecerea anilor, maturitatea mi-a fãcut “cadou” pierderea iluziilor care întreţineau poveştile de altãdatã. Magia existã pentru cã noi credem în ea. Dacã îi întoarcem spatele, ea va dispãrea la fel de lin cum s-a insinuat în viaţa noastrã. Vom fi cei Şapte drumeţi sãrmani, avizi de caritate, numai cã nu banii ne vor lipsi, ci o hranã sufleteascã pe care o vom cãuta mereu, fãrã mãcar sã mai conştientizãm acest lucru.

Vezi tu, Moşule, dragul meu magician, de aceea te rog sã faci un gest nemaivãzut, sã-ţi calci pe inimã şi, doar de aceastã datã, sa îmi rãspunzi la mesaj. O Scrisoare de la Moş Crãciun ar fi dovada supremã cã spiritul sãrbãtorilor de iarnã nu mã va ocoli şi în acest an. Am mare nevoie de ajutorul tãu cãci, pe mãsurã ce timpul se scurge pentru mine, mi-este din ce în ce mai greu sã mã întorc la ceea ce am fost, Granatul albastru, perfect şlefuit, sâmburele de luminã din sufletul copilului de altãdatã. Si îmi pare atât de rãu…Un alt copil aşteaptã de la mine gesturile de care m-am bucurat eu. N-aş vrea sã-i ofer doar Viscol şi soare de Crãciun, dezamãgiri şi umbre, iar el sã mã considere Uriaşul cel egoist, un adult plictisitor şi obosit, comod şi veşnic morocãnos. Te rog sã mã ajuţi sã gãsesc în mine, pentru el, un strop de imaginaţie, ca sã îi pot mãrturisi cã va primi un Dar de Crãciun de la indianul Pete, o maşinã fantasticã ce îl va purta în miezul celor mai uluitoare întâmplãri şi aventuri, dincolo de graniţele acestei realitãţi. Aş vrea sã petrecem împreunã Crãciunul în Poganuc, un loc perfect în care cei mai buni oameni au creat o sãrbãtoare cum nu s-a mai vãzut. Charles Dickens si Oscar Wilde, Harriet Beecher Stowe, Mark Twain, O.Henry, Henry van Dyke şi Elizabeth Gaskell, Sir Arthur Conan Doyle vor fi oaspeţii noştri de onoare. Cine altcineva l-ar putea învãţa pe copilul meu adevãratul spirit al marii sãrbãtori de iarnã?

Semnat şi parafat,

O mamã ca oricare alta

PS. Dacã gãseşti prin librãria ta de vis cartea Crãciunul în cele mai frumoase povestiri , aş îndrãzni sã te rog sã mi-o trimiţi. Mi-ar fi de mare ajutor experienţa altora în asemenea cazuri.

Acest articol participa la SuperBlog 2013