Jurnal de weekend cu terapii complementare

De la un timp sunt foarte agitata. Culmea, agitatia se suprapune cu o oboseala cronica. Dorm prost, ma trezesc nauca si as racni non-stop la toata lumea. Noroc ca inca mai functioneaza acea zona din creier care imi spune sa nu sar calul si sa fiu atenta la cine racnesc. Adica n-a murit de tot instinctul de conservare...sociala. Incerc sa-mi imbunatatesc comportamentul, apeland la terapii complementare. De fapt, nu fac nimic in mod special... V-am spus ca mi-am luat un pestisor, acum fac eforturi sa-l dresez. Am obtinut chiar rezultate remarcabile. In afara de faptul ca l-am obisnuit sa manance numai carne, neintentionat insa, acum ii ofer bucatica cu un deget si o ia din mana. Daca bag degetul fara mancare, in apa, ma pisca de piele. Agresivitatea e caracteristica speciei, asa ca nu-mi fac probleme. Oricum, daca stau 10 minute cu ochii holbati la acvariu, ma calmez. Curata terapie...

Zilele trecute o colega de serviciu mi-a oferit un borcan de cristale de Japonia. Mai bine zis un borcan cu o colonie de ciuperci enigmatice.

Cristalele de Japonia sunt organisme foarte sensibile, pe care trebuie sa le hranesti cu apa, zahar, stafide, miere, produc fermentatie si transforma aceste ingrediente in asa-numitul kefir de apa, o bautura acidulata plina de enzime si vitamine. La fiecare 24 de ore poti sa bei lichidul rezultat. Are ca efect detoxifierea si starea de bine generala, regleaza functiile organismului, intinereste si energizeaza. Gasiti informatii peste tot pe net. Numai ca ciupercile in cauza trebuie manipulate cu multa grija, apa trebuie fiarta si racita, nu trebuie sa ia contact cu metalul, se folosesc numai ustensile de plastic, trebuie strecurat, clatit cu apa fiarta totul, nu este asa de simplu. Ciupercoasele arata ca niste bile translucide si produc un lichid cu gust extrem de placut, asemanator la gust cu socata. Poate unora (cum a fost al meu sot) li se va parea scarbos sa bea asa ceva, dar va asigur ca procesul nu difera de orice proces de fermentatie prin care se obtin diverse bauturi cum ar fi berea, cidrul, socata sau mai stiu eu ce. E drept ca zeama din borcan nu arata imbietor, o vedeti in poza, ciupercile se disting vag pe fundul recipientului.
Acum stau cu oalele de apa fiarta peste tot prin bucatarie, ca fierb apa si pentru peste si pentru ciuperci.
Booonn... Ultima terapie o cunoasteti, este cea cu sticle. In sfarsit am reusit sa mai produc o sticla, ca ma lasasem serios pe tanjeala. Sticla o am mai demult, are o forma interesanta, dar nu stiam cum sa o decorez. Abia mai tarziu am realizat ca arata exact ca un far, asa ca modelul marin s-a impus de la sine.